A fi pompier nu e doar o meserie, e o stare, un mod de viață

Astăzi a fost una din puținele aniversări ale zilei de 13 septembrie când nu am ajuns la ISU Bistrița-Năsăud, dar așa a fost să fie. Nu știu dacă îmi e dor de uniforma pe care am purtat-o sau de tinerețea mea frumoasă și cu mult folos din Grupul de Pompieri Mureș, compania Târnăveni. Atunci am învățat că a fi pompier nu e doar o meserie, una onorabilă, grea și pentru care trebuie să fii mereu pregătit. NU e doar atât: pompierul trebuie să aibă inimă curajoasă, putere și un suflet de om bun. Eu cred că pompierii sunt urmașii Bunului Samaritean, asta pentru că nu poți fii salvator dacă nu ai măcar un kilogram de umanitate în tine, empatie. Nu cred că există oameni răi între pompieri, deși, acum cam idealizez, doar că meseria asta se învață în fiecare zi, în fiecare minut, asta pentru că, dacă lași garda jos, riști să te prindă focul nepregătit, iar el nu iartă pe nimeni. El, focul, nu a iertat niciodată pe nimeni. A stinge un foc e un adevărat ritual, focul fiind ceva sacru. Un fel de îmblânzire a scorpiei. E totul sau nimic, aici nu există doi câștigători, doar că focul își va lua întodeauna partea care îi revine. Cineva trebuia să îl limiteze, să îl pună la punct, așa au apărut pompierii: Este una dintre cele mai frumoase, mai grele și mai complicate meserii de pe pământ… Să trăiți că mult mai trebuiți…

Share

Facebook
WhatsApp
Email
Print

LATEST POSTS

Advertisement
Colecteaza Selectiv
Editors Picks
Latest Posts