Tradamul sau Jâdovița, a rămas în memoria năsăudenilor drept cartierul evreilor, situat în partea de sud-est a urbei academicienilor, imediat ce ai trecut podul peste Someș spre drumul care duce la Bistrița. Astăzi, în zonă nu mai este picior de evreu, însă istoria evreilor năsăudeni vine cu povești incredibile și dramatice din timpul Holocaustului. Ne vom opri asupra acestui aspect, pentru a scoate la lumină alte file din istoria falnicului oraș grăniceresc habsburgic.
DE RADU SÂRBU
Drept de așezare în localitate doar de aproape două secole
Potrivit academicianului Virgil Șotropa, istoria evreilor năsăudeni începe practic după revoluția pașoptisă. Asta, pentru că până la 1848 armenilor şi evreilor le era interzis să stea mai mult de 12 ore şi să petreacă noaptea pe teritoriul grăniceresc. Totuşi, au fost cazuri când se mai tolera câte un armean, iar evreii s-au aşezat în satul apropiat Luşca, mai apoi în Tradam, şi de acolo negustoreau şi furnizau mărfuri grănicerilor.
„Îndată după 1949, s-au aşezat în Năsăud familiile evreeşti Brecher, Mendelsohn, Aptei, apoi măcelarii Iţig Sager şi Filimon, cismarul Minzer, pieptănarul Zaharovici, mai apoi familiile Gewiirz, Gedale, Leb, Grunwald, Brawer, Schein, Bar, Lenobel, Frank etc. Prima sinagogă au avut-o acolo unde azi stă casa cons. jud. dr. Alexa David. Mai târziu s-au mutat cu sinagoga lângă Valea Caselor, cei ce se credeau «băştinaşi» (Askeles), iar cei veniţi din Maramureş şi alte părţi (Svat) cercetau casa de rugăciuni din ograda lui Hosias Brecher”, descrie Virgil Șotropa într-un număr al Arhivei Someșene, din anul 1936.
Cimitirul de acasă
Aflați, cum altfel, printre potenții cetății, evreii năsăudeni au suferit din plin prigoana celui de-Al Doilea Război Mondial. Atunci, mulți au fost deportați și trimiși în lagărele de exterminare. Alții, puțini la număr, au reușit să anticipeze ce va urma și au ales calea exilului, ajungând până în America de Nord. O confirmare în acest sens vine din partea purtătorului de cuvânt al Primăriei Năsăud, Dana Cosma Someșan, care, în 2007 (lucrând deja în cadrul administrației locale), a fost interpelată de familia unui evreu năsăudean stabilit în State de decenii bune.
„Era la începutul lunii august și omul avea 95 de ani și revenise la Năsăud, însoțit de fiul și fiica sa, cei doi oferindu-i călătoria drept cadou de ziua sa. Au venit la primărie și s-au interesat de un vorbitor de limba engleză care să-i îndrume spre cimitirul evreiesc, puțin mai la deal de cimitirul românesc «Comoara». I-am dus până acolo și, pe drum, am aflat că sărbătoritul fusese deportat împreună cu părinții la Auschwitz, în 1944, pe când acesta avea 5 ani. În drumul spre «fabrica morții», el și ai lui au reușit să scape și să ajungă pe continentul nord-american. La Năsăud, au locuit inițial în Tradam, însă apoi s-au mutat chiar în centrul orașului. Mai ținea minte biserica cu cele două turnuri și piața mare din buricul târgului. Oamenii s-au recules la mormintele strămoșilor și apoi, emoționați, au vizitat casa din centrul orașului. Bătrânul spunea că zidurile interioare erau schimbate”, ne-a declarat Dana Cosma Someșan.
Dacă zidurile ar vorbi…
Ultimul aspect menționat vine să alimenteze legenda locală care spune că, înainte de a fi deportați, evreii din centrul Năsăudului și-au ascuns aurul în pereții locuințelor. Descendentă a unei respectate familii de grăniceri, Chitul (cu un străbunic devenit celebru după ce a fost fotografiat ținând în mână ultimul stindard al Legiunii năsăudene de graniță), profesoara Gabriela Onul a venit să întărească legenda.
„Mi-a povestit bunicul, care locuia în aceeași curte cu evreii din centru, că, înainte de plecarea forțată, aceștia i-au oferit spre păstrare niște cutii de tablă cu zahăr caramelizat. Om de cuvânt, bunicul le-a pus la scuteală și după 20 de ani persoane din familia cu pricina s-au reîntors pentru a recupera cutiile, în care, surpriză, se aflau bijuterii”, ne-a povestit Gabriela Onul.
Una peste alta, povestea evreilor năsăudeni este povestea evreilor de pretutindeni, a unor oameni harnici și pricepuți în meserii și comerț, care au avut de suferit mult de-a lungul istoriei. Influența lor asupra Năsăudului și-a pus amprenta atât în ce privește propășirea economică, cât și dezvoltarea urbanistică.
