fiindcă fac parte din gloată. Sunt un adaos statistic la prostirea globală. Mai sunt multe complimente care mi se potrivesc, dar acesta nu este un studiu exhaustiv. Acesta nu este un studiu, nu am ambiții de sociolog amator. Cred doar că nu trebuie neapărat să fii savant ca să gândești. Știu că este o îndeletnicire riscantă. La vârsta mea a rămas unul din puținele riscuri pe care mi le mai pot permite.
De ce, mai exact cum am intrat în această organizație de bază: gloata. Foarte simplu. Printr-o prejudecată. Da, recunosc: sufăr de prejudecata de a nu mă lega la cap când nu mă doare. Cred că am început să sufăr de acest defect încă de pe vremea carantinei. Era clar că ceva nu e în ordine cu mine, atâta timp cât pe mine toată agitația aceea nu m-a deranjat de loc. Dimpotrivă. Am rămas frumos în curtea mea și m-am bucurat de liniște. Au fost împrejurări în care am fost obligat să port mască. Nu-mi place, dar am acceptat lucruri mult mai grave la viața mea fără să fac scandal. Așa că mi-am pus masca și am tăcut. Dar faptele mele reprobabile nu s-au oprit aici.
Thanks for reading Sub semnul întrebării! Subscribe for free to receive new posts and support my work.Pledge your supporâ
Nu am simțit nici un îndemn să mă alătur batalionului de biologi de ocazie care făceau (și mai fac) exegeza vaccinului. Pur și simplu nu mă pricep. Dacă n-am învățat atâta biologie până acum, lectura câtorva postări de pe FB nu mă face mai deștept. Iar eu, dacă nu știu ceva, prefer să tac.
Mai nou au apărut puzderie de mântuitori. Nu doar partide al căror nume parcă e scos din analele serviciului pentru situații de urgență. Persoane care chipurile poartă o nemaipomenită carismă patriotică. Necesare sunt doar câteva amănunte vestimentare, o bluză, un clop… ceva care să dea a folclor. Toți vor să ne salveze. Frumos din partea lor. Problema mea e că vor să ne salveze, nu în grup, ci în masă. Mai concret în masă de votanți. Nu e rău că vor să ne salveze pe toți. Dar de unde știu ei că salvarea mea coincide cu salvarea vecinului. Mie îmi plac animalele de companie. Vecinul la urăște. Eu adun pisicile fără stăpân și le hrănesc. Vecinul ar vrea să le otrăvească. Domnule / doamnă Mesia, cum ne vei mântui pe amândoi?
Am mai trăit sub un mântuitor din ăsta. Ziua lui de naștere devenise un fel de sărbătoare religioasă. Icoana lui, mai ceva ca Sf. Paraschieva. Mântuire era ce zicea el. Mântuiți erau cei care cântau în cor. Dacă lipseai de la spectacol, erai vândut Satanei. Poporul mântuit nu tolera așa ceva. Avea paznicii lui de nădejde, băieți zdraveni care băteau bine. Nu la mașină, ci manual.
Mai sufăr și de un fel de scepticism cronic. Nu cred că cele mai bine păzite taine ale elitelor ne așteaptă pe gratis, doar să deschidem FB și să dăm like. Adică nu prea știm unde se duc banii din bugetul local, adevărul e ca nici nu ne prea interesează. Noi avem treabă cu miliardarii pe care nu i-am văzut și nici nu-i vom vedea în viața noastră. Le-am aflat cele mai strașnice taine, grație unor oameni de bine. Unde? Normal, pe FB. Să mai zică cineva că nu ducem o viață palpitantă.
Din aceste cauze nu mai plec in concedii. Nu am nevoie. Deschid aplicația și gata vacanța. Nimic nu-mi rămâne ascuns, mă rog, cu unele excepții. De pildă, oricât am căutat printre postări, încă nu am aflat de ce digitalizarea românească nu poate fără dosar (musai cu șină) și fără ștampilă
Recent Comments