După o vârstă nu mai ai decât un singur destin: acela de ramolit. Cine își închipuie că scapă e liber să creadă ce vrea, contează ce cred ceilalți. Ramolismentul nu e o tragedie. Pare, dar nu e. E doar o stare de fapt. Cum spunea un poet clujean: viața nu ține cont de dramele noastre. Și nu poate fi evitată. Nici ocolită.
Ramolismentul vine cu multe neplăceri și tone de supărare. Ești supărat pe toți și pe toate. Până într-o zi când îți dai seama că nu e bine. Supărarea îți face rău doar ție. Celor din jur nu le pasă de supărarea ta, au supărările lor. Prin supărare te pedepsești pe tine pentru greșelile altora. Sau pentru ce nu-ți place la alții. Și atunci te întrebi: de ce să mă pedepsesc tot pe mine? Nu sunt destul de pedepsit de la natură?
Mi-am adus aminte de rugăciunea “Doamne, dă-mi tăria să schimb ce pot schimba, răbdarea să suport ce nu pot schimba și înțelepciunea să le deosebesc”. Sună cam moralist. Cu morala e simplu, mai greu e cu practica. Dar să știți că functionează. Mai ales dacă mă uit în jur. Nu prea ies in lume, dar am facebook. Nu e lumea, dar e ceva. Supărați. Foarte mulți supărați pe facebook. Culmea e că după ce că sunt supărați pe lumea asta se mai ceartă și între ei. Nu e ușor să stabilești cine are supărarea mai justă. Uneori mai intru și eu în vorbă. Rezultatul e altul decât mă aștept. Și atunci mă intreb: la ce le folosește? Dar mie la ce-mi folosește?
La nimic. Ăsta e răspunsul. Nu ne convine, dar… degeabă o dăm înainte cu trebuie… era unul care vorbea la televizor seara de seară până in 89. Trebuie era cuvântul lui preferat. Nu uita niciodată să-l folosească. El zicea “trăbui”, dar asta e doar o chestiune de dialect. Știți bine ce a urmat. Și din tot ce a zis el nu a trebuit nimic. Nimănui și nimic.
Mai sunt supărații profesioniști. Cum profesioniști? Să vă explic. De pildă cu scrisul. Eu scriu gratis, deci sunt un amator. Amatorul scrie ce vrea el. Dacă aș fi profesionist, aș scrie pe bani. Profesionistul nu poate scrie ce vrea el. Profesionistul scrie ce se vinde. Dacă nu vinde, devine amator. De ce să fie cineva supărat de meserie? Pentru atmosferă. Vin alegerile. E prea devreme să ieși cu baioneta la armă și să ataci frontal. Deocamdată suntem la faza de încălzire. Trebuie făcută atmosferă. Nemulțumire, dezastre la tot pasul, oameni nervoși, scandal. Asta însemnă că nu e bine, că vine un fel de apocalipsă. Și atunci alegătorul cade pe gânduri. Nu e bine cu lumea asta. Ne ducem în cap. Ceva trebuie să se schimbe. Și uite așa se pregătește terenul. Pentru schimbare. Adică vine un alt mandatar al salvării nationale. Se mai aranjează niște treburi. Vorba altui poet, de data aceasta din Maramureș: “Zburdă ambulanțele, se plătesc chitanțele”.
Cine le plătește? Păi tot noi, dar asta aflăm mai târziu, când nu mai e de făcut mare lucru.
