Așadar, la Moscova, Rostov pe Don și în ”împrejurimi” s-a jucat ”O dramă la vânătoare – Мой ласковый и нежный зверь, transliterat: Moi laskovîi i nejnîi zver, în traducere „Gingașa și tandra mea fiară”, o mai veche lucrare dramatică a lui Cehov, dar pusă acum în scenă de mai mulți tovarăși din Politicburo. O poveste tipic rusească, aproape cu gust de URSS și KGB, mai mult de CEKA, de mult ucisa “Comisie Extraordinară de Luptă împotriva Contrarevoluţiei şi a Sabotajelor” din timpul Revoluției Bolșevice, eveniment ce doar în Rusia se poate produce. Din păcate, drama nu e a autorilor ei, ci a omului de rând care, cu siguranță nu înțelege nimic din această punere în scenă ciudată prin însăși finalul lui: autorul așa-zisei lovituri de stat, puciului militar, este iertat, official de către Kremlin, după ce FSB îi deschisese anchetă penală pentru înaltă trădare, e o dovadă de slăbiciune care îi uluiește pe supușii ruși, obișnuiți cu cruzimea implacabilă a sistemului.
Este pentru prima dată în timpul domniei țarului Putin întâiul , când un apropiat, o vedeta a armatei ruse pe frontul din Ucraina, erou al URSS, tovarăș apropiat al Conducătorului, balșoi Prigojin vorbește deschis de corupția endemică, furtul banilor pentru armată, nepăsarea față de viața și moartea celor trimiși pe front. Mai mult, același Prigojin susține că războiul a fost pornit doar ca Șoigu să ajungă mareșal, precum înaintașul său, Jukov, doar că acesta a ajuns mareșal al URSS după ce a cucerit Berlinul lui Hitler.
Denazificare? NATO, fascism, Slava Ukraina… Nimic din toate astea?
Dacă toate aceste fapte se petreceau, să zicem, în anii 30 ai secolului trecut, ar fi urmat o epurare sângeroasă, demnă de un Iagoda sau Ejov- marea epurare dintre 1936-1938 coordonată de Stalin, așa, cu statul rus măcinat de corupție și o armată ajunsă doar fantoma schiloadă a Armatei Roșii, Putin nu poate invoca nici măcar în glumă povestea cu Marele Război pentru Apărarea Patriei, iar după revoltă, fără Iagoda sau Ejov, poate, cel mult să îl otrăvească pe ascuns pe tovarășul Prigojin sau, să îl arunce de la etaj.
Până la această oră, regimul corrupt al lui Putin nu a reușit decât să-și înfrângă proprii cetățeni, să mai umilească, încă o data, poporul rus.
Ei sunt mujicii din izbele mizerabile ale stepei: Putin și generalii săi…
Altfel, această situaţie fără precedent le confirmă elitelor că perioada de stabilitate s-a încheiat şi că statul care se credea superputere are fisuri. Sediul puterii este acum un pic mai şubred decât era ieri. Deocamdată, s-a mai fâsîit o revoluție…
Context
Gruparea paramilitară Wagner a jucat un rol principal în invazia Ucrainei, asumându-şi cele mai periculoase sarcini pe linia frontului, în timp ce armata regulată părea să se clatine.
Conflictul pare chiar să fi oferit o ocazie de aur pentru omul de afaceri de a ieşi din umbra din care a acţionat, determinându-l să recunoască pentru prima dată că a fost într-adevăr fondatorul, în 2014, al grupării paramilitare Wagner.
Dar, pe măsură ce lunile treceau, tensiunile cu statul major au crescut: Prigojin îl acuză că a privat Wagner de muniţie şi există un număr tot mai mare de videoclipuri în care acesta îi insultă pe comandanţii ruşi.
Izbucnirile sale provocatoare au luat aspectul unei răzbunări personale împotriva ministrului rus al apărării, Serghei Şoigu, considerat în general ca fiind unul dintre puţinii prieteni personali ai lui Putin în rândul elitei.
Multă vreme, lui Prigojin i s-a permis să atace elita din cauza utilităţii sale pe front, precum şi a utilităţii sale pentru Putin însuşi”, estimează Alexander Baunov, cercetător la Centrul Carnegie Russia Eurasia.
Potrivit lui Baunov, punctul de cotitură a avut loc la 13 iunie, când Vladimir Putin a cerut grupurilor paramilitare precum Wagner să treacă sub controlul Ministerului Apărării. Acest lucru a fost de neconceput pentru efervescentul miliardar, care a decis atunci să “treacă linia”.
