Florin Ioan Bojor a fost unul din sutele mii de profesori care s-au manifestat în greva generală a cadrelor didactice. Inedit a fost faptul că, Florin Bojor a ținut un JURNAL DE GREVĂ. Acum el a întors ultima pagină a acestui jurnal:
PROF. FLORIN IOAN BOJOR: Greva profesorilor nu a fost o grevă, căci am simţit-o ca o Revoluţie.Noi, profesorii, nu putem da lovituri de stat precum au făcut-o părinţii sistemului cleptocratic (gruparea Iliescu – Brucan) şi, chiar dacă am putea, nu am face-o, căci ar însemna sânge şi morţi.Noi, profesorii, educăm în şcoală şi am vrut să învăţăm şi societatea, căci poporul român este pe cale de dispariţie.Practic, doar bugetarii sunt protejaţi pentru a putea face grevă, cei din mediul privat se pot trezi oricând disponibilizaţi. De câte greve în mediul privat aţi auzit? De aceea, demnitatea, dreptatea socială şi binele comun strigate în stradă zilele acestea nu au fost numai ale noastre, ci sunt ale unui popor care nu vrea să moară. Un popor pe care cleptocraţii, precum fanarioţii, îl fac fie să migreze, fie să se iobăgească, dar nicidecum să prospere.De ce am fost învinşi în greva noastră? Am crezut că marii lideri de sindicat simt pulsul profesorilor, dar ei sunt nişte slugi în pace cu sistemul cleptocratic. Între idealurile profesorilor şi reuşita lor e un decalaj de aproape 3 săptămâni. Dacă în a doua zi de grevă obţineau ordonanţa lui Ciucă, erau eroi, dar după ce speranţa pentru binele poporului român a încolţit în mintea greviştilor, liderii de sindicat sunt nişte trădători. Au făcut o operaţie bună, dar au omorât pacientul: viitorul.Ce ne-a lipsit? Partidul Profesorilor. Da, un partid politic. Deşi fugim de politică şi nu vrem să ne murdărim moral, societatea democratică prin politică trăieşte. Dacă am fi avut un Partid al Profesorilor, liderii de sindicat nu ar fi cedat, deoarece profesorii din partid ar fi simţit mult mai bine pulsul şi dornici de a fi la putere ar fi maximizat revolta noastră într-o revoluţie a bunului-simţ. Vorbim de un partid fără culoare politică, cu proiect practic, finit, conform postmodernităţii, care să lupte pentru revendicările noastre: demnitate, dreptate socială şi bine comun.Într-o lume normală, greva e ultima cale pentru a se rezolva problemele sociale, însă într-o Românie anormală a unui sistem cleptocratic, a partidului mare, a serviciilor de inteligenţă şi structurilor secrete care au uitat de popor, ce putem face? Curăţenie în sindicate şi crearea Partidului Profesorilor.Uniţi suntem puternici!
