Nu vă zic cât câștigă o handbalistă de la Gloria într-o lună, dar unele au salariul lunar mai mult decât veniturile anuale ale unor bistrițeni care lucrează în schimburi. La fel cum te ia amețeala când auzi ce sume se învârt în fotbal, fie și la nivel de România.
Dar în sport nu e doar despre bani și salariile mari, sportivii cei mai valoroși, sumele impresionante investite, nu îți garantează succesul și, cu atât mai puțin, succesul imediat. Vedem asta și în fotbal, unde șeicii se chinuie de ani buni să ia un trofeu important, investind sume halucinante și aducând cei mai buni jucători de pe planetă. Vedem asta și în handbal, unde CSM București, deși are în lot unele dintre cele mai bune sportive din lume, nu mai reușește să ajungă în careul de ași al Europei.
Așa e și la Gloria, unde bugetul de peste 2 milioane de euro al clubului ne-a adus doar locul trei în campionat și nici măcar prezența în finala Cupei. Performanța în sporturile de echipe depinde de mulți factori, nu doar de bani și de valoarea individuală a sportivilor. O echipă valoroasă se construiește în timp, în 2-3 sezoane, păstrând un nucleu de jucătoare și întărind posturile deficitare. O echipă devine puternică depășind cu bine momentele critice și aici vine rolul antrenorului, a conducerii.
Și mai e ceva, ce poate mulți nu știu. De multe ori, ca să aduci o jucătoare valoroasă într-un sătuc obosit ca Bistrița, la o echipă care nu joacă în cupe europene, trebuie să-i oferi poate mai mulți bani decât la un club dintr-un oraș mare, care evoluează în Liga Campionilor.
Și io-s supărat că ne-am făcut de râs, și-s nervos când le văd pe unele handbaliste cum se plimbă pe teren cu salariile astea, dar, în același timp, știu că dacă ai condiții și bani nu faci neapărat performanță.
