12 sculptori și 3 femei sculptor expun de astăzi pe simezele Complexului Muzeal Județean, vernisajul ineditei expoziții în care artiștii s-au pus în locul Apostolilor având loc cu puțin timp în urmă.
Expun: Bianca Mann, Elena Ilash care este și curator, Gabriela Tofan, Cătălin Bădărău, Caius Rotaru, Darius Hulea, Florin Marin, Gyori Csaba, Ionel Tănase, Maxim Dumitraș, Mihai Iancovescu Rudeanu, Mihai Ungureanu, Sergiu Chihaia, Gergely Zoltan și Tibor Koloszi.
Chiar și titlul expoziției – MMMIPAIIFBTMIISM Sculpture este unul cifrat, cifru destăinuit de curatorul Elena Ilash fiind următorul – fiecare literă reprezintă începutul numelui unuia din cei 12 apostoli. Am aflat și mai multe: faptul că, acest proiect a avut ca viziune o structură predefinită, 12 sculptori și 3 femei sculptor. O idee despre relaționarea acestei structuri cu modelul biblic: 12 apostoli și cele 3 Mării.
Au vorbit despre expoziție Alexandru Gavrilaș, Alina Ilia și Elena Ilash
Elea Ilash: Conceptul curatorial integrează astfel 15 discursuri vizuale diferite care vor fi acomodate în jurul acestui nucleu ideatic central, binomul unul-celelălalt. Relația dintre unic și ceilalți prin raportarea la diferențele care pot împreună genera o narațiune comună.
Expoziția de grup se articulează în baza unui dialog vizual și coabitează integrând discursuri artistice individuale diferite. E urmărit de asemnea un parcurs, sugerat, distinct, de o linie neagră de trimitere și relaționare către celălalt-următorul, un traseu de vizualizare în spațiu a formelor sculpturale elaborate. Tehnici și tematici care fac o discretă trimitere a artiștilor către o preocupare meditativă dar și o neliniște a redării unor simboluri iconice. E aproape o interpretare-dictată a unor nerostite porunci. O intuiție a fiecărui artist în acest tip de expozeu vizual, o introspecție către a descoperi, a identifica o impresie legată de o viziune în notă istorică. Revelarea compozițiilor individuale care par a fi încapsulate în timp și spațiu. Acest cadru comun și unificator determină descrierea unui tablou, a unei grădini care în spațiul său geometric dezvăluie povești. Seria obiectelor reprezentată de siluete, oglinzi, felii de lemn, obiecte transpuse în bronz, rășină sau plastic sunt un detaliu desprins dintr-o anatomie scenografică a ființei, a unei ființe supreme, idealizate. Ele pot fi decriptate semnificând atât desprinderea detaliului de forma matrice și aspectarea sa în alt context, în unul singular, autonom cât și includerea lor în ansamblul comun, propus aici. Această serie de lucrări sunt o invitație de descoperire a unor volume emblematice, într-o relaționare între formă și semnificație.
