In-tâmpla-re de Paști la COMPLEXUL MUZEAL JUDEȚEAN
Că acolo, în tâmpla casei, în arhitrava sacră unde se încrustau evenimentele din viața familiei, nașterea și moartea, clădirea unei locuințe, acolo-și așezau strămoșii noștri icoana, să o îmbrățișeze cu privirea când ridicau ochii a rugă și-a ajutor, în tâmpla casei, cea care lega pereții de lut cu pereții nemuritori ai cerului, curțile țărănești din Țara Năsăudului și-a Bistriței cu curțile împăratului ceresc. E un psalm tulburător de-al lui David, ”cel care locuiește în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului Cerului se va sălășlui”, că una era casa pământeană, locuința de lut care le adăpostea sufletele, în care locuiau cu timpul și pe rând, și alta casa cerului, spre care priveau prin icoană (ca o fereastră prin care tragi cu ochiul în casa cea veșnică, în care se sălășluiau spre eternitate.
Iar ouăle de Paști, Doamne, să fim sinceri cu amintirile noastre, erau așa de simple și așa de curate! Cum simplă era Învierea și lacrima Marelui Prohod al anului, înaintea Paștilor, așa de simple! Culorile pământului și ale vegetalului (cele două regne, mineral și animal) adăugate sensului vieții veșnice, care era oul de Înviere. Vopsite uneori cu modele obținute prin stratificarea cu frunze din curte, de pe lângă gardurile casei, cu coji de ceapă și scoarță de arin, fără sofisticării și alambicate volute grafice, că rostul ouălor de Paști era să bucure ochi de copii și să se îndese în guri pofticioase, la capătul unui post de așteptare cuminte.
Iar sub icoană, lângă lumânarea aprinsă a dor, Psaltirea, cartea sacră a Împăratului și Profetului David, cel ales să cadă și să se ridice. Că înainte de a fi Biblia întreagă, Psaltirea a fost cea care a adus mângâiere trecuților noștri părinți, circula din generație în generație, subțiată de degete și pătată de lacrimi și ceară mirosind a albine harnice, uneori încrustată cu notițe despre viață și despre moarte, despre ciume și bucuria nașterii vreunui prunc neașteptat, Psaltirea, a doua tâmplă a casei țăranului, Psaltirea. Că nicicând n-a fost în poporul nostru o carte mai iubită și mai oftată, și unde se deschideau paginile ei, în casa aceea se aducea alinarea și înțelepciunea lumii strecurate de sus în jos, prin ochiul Învierii.
În-TÂMPLA-rea de Paști, icoana, ouăle și Psaltirea, în simplitate și curățenie, în etosul timpurilor pierdute, când liniștea și pacea se puneau haină pe umerii strămoșilor noștri, în-TÂMPLA-rea de Paști cea de neuitat.
Înviere cu folos!
Pr. Crin-T. Theodorescu
Priceasnă interpretată de Anamaria Marti.
Expoziția va rămâne deschisă până în data de 20 aprilie 2023.
