Sunt deja 3 ani de zile de când viața noastră, cum o știam, a luat o turnură la care nu ne-am fi așteptat. Un subterfugiu a vieții de zi cu zi ar fi părut să fie la un moment digitalizarea. De ce? Încurajează limitarea contactului fizic în ce privește prezența la ghișeu, elimină plățile cu bani lichizi, putem obține informații mult mai rapid. Toate sunt bune și frumoase până când ne lovim de crunta realitate.
DE FLORIN NICOLAE PUȚURA
În luna februarie a.c., compania care oferă serviciul de utilitate publică, energia electrică, a transmis către media națională un anunț:
„Dragă client, /Lucrăm la optimizarea sistemului informatic de facturare în vederea implementării celor mai recente modificări legislative, motiv pentru care emiterea facturilor poate înregistra întârzieri, atât pentru facturile în format fizic, cât și pentru cele electronice. / Pentru detalii cu privire la măsurile de sprijin ce urmează a fi evidențiate în cadrul facturilor, precum și la modul de aplicare al acestora, te rugăm să consulți pagina dedicată din site-ul nostru. / Îți mulțumim pentru înțelegere, / Echipa Electrica Furnizare”.
Nimic care să ne îngrijoreze, am putea spune, în acest anunț. Dacă am adăuga și faptul că sunt persoane ce nu și-au primit facturile de anul trecut, am putea să ne facem griji. Griji care pot dispărea, până ajungem să discutăm cu cei calificați să ne dea mai multe detalii. Toți ofertanții de servicii publice pun la dispoziția clienților un serviciu clienți. Compania amintită în anunțul de mai sus nu face excepție.
Contractual, furnizorul de energie electrică și-a asumat, bilateral, facturarea serviciului lună de lună, dar acest lucru nu mai are importanță în relația cu această companie.
După lungi așteptări, am primit, la sfârșitul lunii martie, o factură pentru electricitate. În sfârșit… La prima citire am văzut cifra kilowaților. În mod obișnuit lunar nu depășeam un consum de 150 kWh. Factura amintită a venit cu o valoarea de peste 700 kWh. Eu, ca oricare cetățean, sunt plătit la lună de angajator. Consider că suma alocată pentru utilități publice este aceași lună de lună. Nu am fost învățat să plătesc anticipat. În contractele de utilități îmi este specificat plata facturilor, nu de sume anticipate.
Pe site-ul companiei de electricitate apare posibilitatea de a eșalona o factură. Motivat fiind de cele explicate mai sus, am sunat și eu pentru o eșalonare la plată la serviciul clienți. Doamna de la capătul firului, dealtfel foarte drăguță, mi-a explicat procedurile, până la momentul când mi-a văzut datele contului… „Ah… Nu o să vi se aprobe!” „Poftim?!?!” „Suma!… suma este prea mică”. Prima reacție, interioară, a fost să mă întreb de ce nu îmi schimb furnizorul, dar am continuat dialogul. Pe site nu apare o cifră, nu se specifică cuantumul de la care poate să fie oferită oportunitatea de rescadențare. Și acum urmează momentul culminant: „Ar fi trebuit să plătiți anticipat!… de ce nu ați plătit anticipat?”. Pe moment i-am replicat d-nei că am a fost în biroul local al companiei și nu mi-a fost sugerată această opțiune, dar nu cred că a mai contat.
Mai contează ce credem noi?… Un contract între părți mai reprezintă o obligație pentru ambele părți?… Da, am folosit serviciul oferit, nu mi-a fost întrerupt, excepție fiind cel 15 pene de curent de la începutul anului, dar indiferent de suma facturată, dacă ea depășește un cuantum plătit în medie, cred că am un drept de eșalonare.
Oare ar trebui să plătim anticipat? Se va modifica modul de facturare? Vom trăi și vom plăti. Până la urma, indiferent de ce transmite o companie, obligativitatea plății nu dispare.
Rămâne doar ATENȚIA noastră, că poate rămânem fără servicii… din vina noastră!
