Se împlinesc doi ani de la moartea celui care a fost Alexandru Cristian Miloș. In memoria lui, a lui Andrei Mureșanu și a lui Adrian Păunescu, acest text care vorbește de 3 destine singulare, 3 existențe tragice …
„Nu știu cum se întâmplă lucrurile și nu înțeleg cum bântuie moartea prin târg ca o bucată de pîine uscată și, peste care, torni, torni încet, încet, o cană plină cu apă. Apă și pâine pe drumul Îngerilor căzuți și, mai pe urmă ridicați din pulberea țărânei… Un zbor frânt spre necunoscuta lume a unor nevăzute Dimensiuni… Interstelar… Poetul și-a luat crucea și a plecat… S-a urcat în navă și a plecat spre stelele care le-a iubit atât de mult, spre Nubiru, acolo unde va rescria poezia lumii…”. Așa a plecat…
Bistrița este un oraș plin de istorie, de poeți și de clădiri care au unit destine. De data asta vorbim despre Andrei Mureșanu, poet, autor al versurilor actualului imn national, poetul Adrian Păunescu și un al mare poet , singuraticul Alexandru Cristian Miloș. Trei destine, trei poeți, existențe tragice într-o lume care iubește doar pe bucăți poezia și niciodată pe poet, poetul această ființă atemporală, mereu în așteptarea mângîerii timpului,haina lui Dumnezeu. Vă întrebați ce îi poate lega pe acești trei mari poeți? E vorba de o casă care le-a împletit destinele: Casa în care s-a născut poetul Andrei Mureșanu…
Povestea casei memoriale din Bistriţa a poetului imnului naţional Andrei Mureşanu este una dramatică.
Imobilul a scăpat ca prin minune de un incendiu dar şi de buldozerele care au ras în anii 80 aproape toate casele din cartier. În clădirea din fosta stradă a Năsăudului şi-a petrecut o parte a copilăriei Andrei Mureşanu, cel care a scris la Bistriţa versurile imnului naţional. Casa considerată acum parte a istoriei locale de autorităţile municipale, care au ajuns să denumească oficial Bistriţa drept oraş al imnului naţional, era să fie distrusă în două episoade.
Acum adăposteşte o expoziţie a Revoluţiei române de la 1848, acte oficiale, scrisori, cărţi şi publicaţii care ilustrează viaţa şi activitatea poetului Andrei Mureşanu, dar şi o secţie a Bibliotecii Judeţene.
O poveste incredibilă
Ambele episoade care au periclitat casa s-au derulat la un an distanţă, în 1982, respectiv 1983. În 1982 casa a ajuns pe lista de demolare. Ultima strănepoată a poetului, Aurelia Ursu, o doamnă de 94 de ani îşi aminteşte evenimentele de atunci: „Ştiu că a venit un ordin de demolare. Era în 1982. Casa bunicilor mei a fost trecută şi ea pe listă pentru că au vrut să demoleze toată strada, să facă acolo blocuri. Ştiu că au fost nişte intervenţii după nişte scrisori trimise de nişte scriitori parcă, a intervenit primul secretar şi nu au mai demolat-o”, a povestit Aurelia Ursu, care îşi aminteşte că după aceste incidente imobilul a devenit Casa Memorială.
Cu 40 de ani în urmă…
Poetul Alexandru Cristian Miloş, acum plecat la stelele pe care le-a iubit atât de mult, mi-a povestit în urmă cu 10 ani următoarele: „ Urmaşii direcţi ai familiei Mureşanu, erau disperaţi că primarul oraşului şi secretarul cu propaganda de la judeţ au trecut în planul de sistematizare şi casa strămoşului lor. Am completat o telegramă fulger şi cui puteam să o trimit în acele vremuri eu? I-am trimis-o poetului Adrian Păunescu la Flacăra, singurul atunci care putea să ţină spatele la astfel de chestiuni. Pe Păunescu îl ştiam de la serile Cenaclului Flacăra, dar şi de la întâlnirile de la Sindicate, unde am citit împreună poezie. Telegrama suna cam aşa: Casa din strada Andrei Mureşanu, numărul 31, în care şi-a petrecut o parte din copilărie poetul Andrei Mureşanu, e în pericol de-a fi demolată. Ziarul local tace. Am încredere în dumneavoastră că veţi salva această casă. Semnat Alexandru Cristian Miloş”, spunea atunci Miloş.
Telegrama a fost trimisă în dimineaţa zilei de 25 mai 1982 şi costat fix 45 de lei, iar în urma acesteia, pe 28 mai 1982, apărea pe prima pagină a României Libere un articol semnat de Adrian Păunescu: „Apărarea trecutului”. Cazul de la Bistriţa era cap de afiş. Dincolo de ce s-a mai petrecut în spatele uşilor închise au început să „curgă” telefoanele.
Ce a mai povestit Miloș când trăia: ” Mi s-a spus că prim-secretarul de atunci, Mihai Marina, era plecat în Maramureş în concediu şi a fost rechemat de urgenţă şi pus să dea cu subsemnatul la tovarăşa Gâdea. În urma scandalului care a izbucnit, secretarul cu probleme de propaganda m-a chemat la el şi m-a întrebat dacă nu e vorba de o glumă proastă. Am negat aceasta, spunându-i că eu am trimis telegrama cu pricina, dar intervenţia poetului Adrian Păunescu a fost menită să închidă gura tuturor politrucilor”.
Un destin implacabil
Salvată, casa va rămâne în picioaredoar un an, pentru că în 1983 un incendiu o va mistui. De astă dată, casa era intangibilă şi autorităţile locale au primit 300 de mii de lei de la Ministerul Culturii şi Educaţiei Socialiste pentru ample lucrări de restaurare. După restaurare, din august 1984, casa adăposteşte o expoziţie de istorie a revoluţiei române de la 1848. Aici funcţionează, din anul 1994, filiala Bibliotecii Judeţene pentru copii şi tineret.
Existențe tragice
Așa cum se știe, poetul Andrei Mureșanu a murit bolnav și sărac, poetul Alexandru Cristian Miloș, singur, bolnav și extrem de sărac. Despre Adrian Păunescu putem spune că a murit pe un pat de spital, îmbolnăvit de iubirea de poezie și de oameni.
