Alexandru Gavrilaș a pornit tot de la țară și chiar dacă nu a fost Hobița și, deși, nu a venit pe jos din Poiana Ilvei, viața nu i-a fost doar cântec și creație. A făcut liceul la cel mai ”greu” liceu dinainte de 1989, faimosul Industrial nr. 1, fostă ”școală a curajului” și a absolvit cu brio și ”școala vieții” Nimic din puf în jur, iar ”Ind 1” nu era deloc un Liceu de Arte. Pentru a rezista în vremurile de atunci, Alexandru Gavrilaș a făcut box, asta pentru că, înainte de 1989, bullyingul avea alt nume și exista în toate cele 4 licee industriale: Industrial 1, 2, adică Electro, 3, fostul CPL și 4, actualul LPS, fost liceul de construcții. I-a fost suficient talentul nativ? Vedem în cele ce urmează…
De ce s-a făcut artist?
Spune că s-a făcut sculptor pentru că s-a îndrăgostit de ideea de artist, de meserie, dar mai ales de acea libertate pe care o oferă arta. Asta e official, vorbele nu țin locul daltei și nici de foame, doar că, Iașiul a fost locul unde a descoperit arta și rafinamentul ei la cele mai înalte cote. Ce făcea acolo în afară de școală? Era îndrăgostit și să te ferească Michelangelo de sculptorul îndrăgostit, pentru că, așa a ajuns Gavrilaș la Academia de Arte GEORGE ENESCU din Iași.
Înainte de asta, de Iași a ajuns și la București. Tânăr, foarte tânăr fiind s-a dus să lucreze la Fosta Casă a Poporului, acum Palatul Parlamentului. Era prin anii 1988-1989, când avea în jur de 21 de ani, a făcut parte dintr-o tabără de sculptură de la Anieş , unde a lucrat doi ani. Printre „colegii” săi din acea vreme, Alexandru spune că erau şi Mircea Mocanu, Max Dumitraş, Anton Tănase. Așa era atunci, fiecare județ avea norma lui de oameni care trebuiau să fie trimiși la Casa Poporului. Spune Gavrilaș că a fost o experiență dură, dar folositoare, așa cum sunt toate experiențele ce te scot din ”cuib”: ” Am cunoscut foarte mulți oameni, am simțit cât de abrazivă e viața când vrea și tu nu mai poți, sau nu mai vrei. La Casa Poporului am făcut brâuri decorative exterioare. Nu a fost ușor deloc, dar ce e ușor și vine prea repede, te înmoaie”, spune Gavrilaș.
Nu vorbește foarte mult despre alți colegi de artă, asta pentru că, Alexandru Gavrilaș face foartă multă economie de cuvinte când vine vorba despre el și arta sa. Spune doar că sculptura l-a ales pe el iar picture este un joc al muzelor: ” E important să te joci cu tine, cu sufletul, cu inima ta printer culori. Eu sunt înspre abstract, dar tot bine îmi este și acolo. Pictez ca un joc, viața ca un puzzle. Fericiți cei care găsesc adevărata culoare”.
De ce nu își face propriile expoziții? Spune că ar părea cel puțin hilar ca în calitate de manager al Complexului Muzeal Județean, să își așeze pe simeze lucrările sale: ” Toate la vremea lor. Nu stau aici pe veci, vine și vremea aceia cu expoziții. Nu cred că e vreo grabă. Dacă oamenii îmi iubesc arta picturală sau ceea ce dăltuiesc în piatră, vor veni să le vadă și atunci când nu voi mai fi director. Nu vreau să îl vadă pe director, ci pe sculptorul Alexandru Gavrilaș.
Nici măcăr pe el, opera lui, atât cât este ea!
Deşi acum nu mai are timp să creeze atât cât şi-ar dori, Alexandru Gavrilaş este de părere că şi-a ales una dintre cele mai frumoase meserii din lume. Pasiunea pentru sculptură l-a purtat pe la numeroase tabere naţionale şi internaţionale de profil: „Pentru a fi artist în România trebuie, în primul rând, să ai vocaţie, să ştii meserie, dar ai nevoie şi de noroc, adică să fii omul potrivit la locul potrivit. În plus, mai ai nevoie şi de un suport financiar pentru a-ţi procura materialele cu care să creezi şi pentru a-ţi expune lucrările în faţa publicului”, crede Alexandru. El spune despre sine că este un om de cuvânt, dinamic, norocos şi priceput la capitolul management şi organizare. Crede că lucrurile se rezolvă uneori de la sine într-un fel sau altul, însă unele ar trebui îndreptate în direcţia dorită de noi.
Membru U.A.P. Bistrița din anul 2001, participând la expozițiile de grup și nu numai a filialei: în peste
50 de expoziții de sculptură, desen și pictură atât în țară cât și peste hotare, la galerii precum Arcade
Bistrița , SimezaApollo, București, Galeria Veche Cluj, Galeria Vatra Tg.Mureș, Galeria de Artă din
Negrești Oaș, Galeria de Artă din Piatra Neamț, Galeria de Artă din Sângeorz-Băi, Galeria de Artă din
Galați, Galeria de Artă din Chișinău, Saloanele Moldovei, Bacău-Chișinău, etc.
Participant la simpozioane și tabere de artă plastică naționale: Simpozionul de sculptură ARTforest,
Sângeorz-Băi, 2001, Simpozionul Național de sculptură în sare, Praid, 2001, Simpozionul de
sculptură, piatră, Tg.Jiu 2002, Simpozion internațional de sculptură “Conditional Performance”, Taller,
Franța, 2003, Simpozion de sculptură, lemn, Galați, 2003, Simpozionul Internațional de gravură
Sângeorz-Băi, 2004, Simpozion de scultură “Ion Irimerscu” Bistrița, 2006, Simpozionul Național de
sculptură, marmură, Dragasani, 2007, Tabara de creatie – Muntele, 2016-2018, Simpozionul
ARTforest -” NO LIMIT” Sângeorz-Băi, 2018.
Lucrări de for public: Bust “Andrei Mureșanu” amplasat la Casa memorială”Andrei Mureșanu”
Bistrița și Chișinău, Republica Moldova, Bust “Ion Căian Românul” de la Căianu Mic, Bust “Corneliu
Baba” Bistrița, Monumentul Țăranului Român de la Zoreni.
Premii: Premiul pentru debut artistic Muzeul Județean Bistrița-Năsăud 2001, Premiul pentru sculptură
“Saloanele Moldovei “, 2002, Premiul Primăriei Bistrița, 2002, pentru activitate artistică, Premiul I
“Brancușiana” Tg.-Jiu 2004
