- Nicio televiziune mare nu a preluat subiectul. Asta spune multe despre libertatea presei, dar și despre autocenzura presei românești: ziariștii de top și patronii televiziunilor nici nu mai încearcă să abordeze subiecte de genul, le taie de pe agendă din start, “ca să nu fie discuții”.
- 833 de mii de vizualizări online ale anchetei Recorder ne arată că, TOTUȘI, peste curul Dragușancei și isteriile lui Tzancă Uraganul, românii sunt interesați de subiecte grele, așa cum e acesta. Deocamdată, doar în online este posibilă o dezbatere publică, televiziunile naționale sunt blocate complet de statul paralel, de șantajul finanțărilor partidelor politice, care au cumpărat tăcerea mass-media. Tristuc.
- Niciun politician de top nu a abordat subiectul. Păi, cine să îl abordeze, Marcel Ciolacu, cel care își ia “lumină” din Pădure? Sau Ciucă, sluga securiștilor americani? Ori boul de Iohannis? Neeee.
- Niciun Parchet nu s-a autosesizat în urma acestui documentar. Ok, nu ne așteptăm să reacționeze vreun parchet militar, aceste anexe ale parchetelor generale sunt niște glume, subfinanțate și cu puțină resursă umană. Dar la DIICOT aveam așteptări. În cazul documentarului Recorder, există elemente solide pentru creionarea unui GIO – grup infracțional organizat – în interiorul MAI.
- Am 25 de ani de jurnalism de investigații, am prins TOATE mizeriile UM0215/UM0962/DGIPI/DGPI, sunt în continuare șocat că acest serviciu secret a rămas nereformat, o sursă continuă de corupție profesională, un instrument de șantaj politic care a dăinuit peste decenii. SRI și SIE s-au reformat considerabil în tot acest timp, pentru Doi ș’un Sfert nu există dorință de reformă.
- De ce nu există dorința de reforma la DGPI? Păi, vă spun eu de ce, că ziariștii de la Recorder nu au avut chef să o facă. Nu există dorința de reforma, pentru că DGPI e mâna murdară pe care SRI o folosește ca să facă mizerii, atunci când nu dorește că instituția să fie implicată profesional și oficial în rahaturi. DGPI e anexa neoficială a SRI, dar despre asta domnul Eduard Hellvig nu vorbește atunci când ține discursuri bășite în Aula Magna la Universitatea Babeș-Bolyai.
- Au mai fost șefi toxici la conducerea Poliției Române – Costică Voicu, Fătuloiu, Petre Tobă, Dumitru Sorescu – dar niciodată nu au existat în fruntea Poliției Române personaje atât de toxice și de implicate în politic precum Bogdan Despescu și Liviu Vasilescu. Documentarul Recorder e un semnal pentru acești doi păpușari, un semnal că vremea lor a apus.
- Cine a dat verde acestui documentar? Greu de spus. Adicătelea, el nu se putea realiza dacă nu existau mărturiile pe față ale omului de la DOS (Direcția de Operațiuni Speciale) și ale ofițerului de la DGPI, unul ce a avut atribuții de mare calibru în serviciu. Nu ieșeau ăștia fără să primească “verde” din partea unei forțe superioare “statului paralel” românesc. Iar forța asta nu putea veni decât din SUA.
- Din SUA, din SUA, dar de unde? Eu zic că de la Pentagon, asta e doar bănuiala mea. Ați văzut ultimele ieșiri ale lui Geoană în media românească, Geoană continuă precampania electorală și, v-am mai zis, are în spate susținerea Pentagonului, care îl vrea președinte al României. Pentagonul nu e o joacă de instituție, e MILITARY, e SUPREM ca influență și forță în țări precum România, mai ales în contextul actualului război.
- Care e miza Pentagonului în România, în afară de a-l pune președinte de țară pe protejatul lor, Mircea Geoană? Păi, vă zic eu. Nicio discuție despre șansele lui Geoană la Cotroceni nu poate începe dacă se uită episodul din 2009, când Geoană a fost FURAT la alegerile prezidențiale. Este cel mai urât episod de vulnerabilitate din istoria României, la fel de trist ca Revoluția de la 1989, o lovitură de stat și un atentat la democrația țării, date uitării în mod suspect. Până acum. Pentagonul nu mai vrea un repetir la “Sufrageria lui Oprea” și vrea să facă curățenie în clasa politică și în servicii până în 2024. Veți vedea multe în următoarele 18 luni.
- Este esențială identitatea viitorilor șefi ai SRI și SIE. Hellvig se pregătește de plecare, și Vlase mai are puțin. Americanii vor să își pună amprenta asupra acestor numiri.
- Este esențială discuția despre traseul profesional post-mandat al șefilor de servicii secrete, inclusiv a adjuncților-primi. Trebuie legiferat de urgență un statut OBLIGATORIU pentru șefii de servicii care ies din funcție și care trebuie blocați profesional timp de 7 ani, de la a avea orice fel de activitate profesională în privat sau in mediul public, orice fel de inițiativă de business. Sigur, în cei 7 ani, ei trebuie să beneficieze de aceleași privilegii și bani ca și cum ar fi șefi de servicii, tocmai pentru a compensa aceste restrângeri de libertăți. Profesioniștii în intelligence o să vă spună că orice informații ultrasecrete își pierd importanța operativă după 7 ani de existență. Numai la noi poți vedea fost șefi din SIE dând interviuri prin presă sau făcând partide, gen Predoiu, numai la noi poți vedea foști șefi din SRI, precum Coldea, făcând firme și business, implicându-se în viață politică a României. Sau securiști ca Virgil “Vulpea” Ardelean, de la Doi ș’Un Sfert, făcându-și firmă privată de intelligence și supraveghere, deși e interzis asa ceva in România.
- Iar mandatele șefilor de servicii secrete trebuie drastic limitate la 5 ani. Fraților, păi domnul Pahonțu de la SPP a împlinit acuma, în decembrie 2022, 17 ani de când e în fruntea serviciului, el și Isărescu ce mai au longevitatea asta toxică, cum e posibil așa ceva?!
- Reforma Ministerului de Interne se impune de urgență, deopotrivă cu reforma DGPI. Nu se poate să mai acceptăm discuția asta cu pseudo-militarizarea, să ne mințim că sunt corecte concursurile pentru posturi din interiorul MAI, inclusiv pentru posturile de șefi de inspectorate. Ce concursuri, când totul e politic?
- Trebuie create mecanisme de protecție a integrității și demnității profesionale a specialiștilor din departamentele sensibile gen Direcția Operațiuni Speciale (D.O.S.) sau Serviciul Independent pentru Intervenții și Acțiuni Speciale (SIIAS) sau Direcția Generală Anticorupție. Nu e posibil ca niște șefi corupți sau slugi ale politicienilor să șantajeze ofițeri specialiști cu înaltă calificare și să ii scoată la pensie la 39 de ani, doar ca să își ascundă propriile căcaturi.
- Zbierăm zi de zi că judecătorii și procurorii nu răspund pentru greșelile lor profesionale, dar pentru greșelile angajaților serviciilor secrete nu există dezbatere. Nimeni nu zice că trebuie discutate public asemenea subiecte, dar nici să ne prefacem că e ok, nu e în regulă.
- Legi pentru controlul serviciilor există, nu sunt aplicate. Asistăm de ani de zile la gluma împuțită pe care DGPI o face constant când cere anual câteva sute de mandate de siguranță națională, depășindu-și competențele, și care nu au nicio finalitate. Acolo e de discutat și despre judecătorii nesimțiți care aprobă aceste MSN-uri și care nu cer garanții profesionale și argumente solide.
- Mereu și mereu trebuie să revenim la SRI și la ipocrizia acestei instituții. SRI este implicată indirect până în gât în joaca politică din România, deși Hellvig o să zbiere cu ochelarii aburiți de indignare că nu e așa. Acuma, ori Hellvig ne crede proști, ori nu știe ce se întâmplă sub el, și asta ar fi și mai grav. Nu este posibil să mai acceptăm ce se întâmplă azi și de câțiva ani încoace, ca șefii partidelor care se implică în guvernare să ceară avize de conformitate (mape profesionale) de la servicii precum SRI sau DGPI sau DGIA (Direcţia generală de informaţii a apărării) sau SIE.
- Discuțiile de reformă ar trebui să meargă și spre comisiilede control parlamentar asupra serviciilor. L-ați văzut pe papagalul de Laurențiu Leoreanu (PNL), ditamai șeful Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, ce penibil a fost în documentarul Recorder? Păi, de aia nu există fermitate în controlul comisiilor dacă punem oameni ca sfertodoctul de Leoreanu, fost învățător în comuna nemțeană Trifești, să conducă pe post de pinguin slugoi, comisia de control a unui serviciu secret… Normal că serviciilor le convine acest status-quo, ce, sunt proști să vrea ei, cu de la sine inițiativă, să fie controlați?
- Nu știm nimic despre ce se întâmplă în serviciile secrete mai puțin vizibile publicului larg. De exemplu în STS sau în SPP sau în DGIA. Și asta mi se pare foarte grav.
- O altă mare întrebare este cum e posibil ca la conducerea acestor servicii secrete, în departamentele importante ale lor, să nu ajungă decât ofițeri politruci sau slab pregătiți profesionali, ca să nu zic că mulți sunt corupți sau anti-români? N-or fi toți ofițerii de rang superior niște lepre, și atunci întrebarea e de ce ofițerii specialiști integri nu reușesc să ajungă în funcții-cheie?
- Forța DGPI vine de la cantitatea imensă de informații la care au acces datorită celor 50.000 de angajați (ofițeri, agenți și personal contractual), la care se adaugă informații de la alte câteva zeci de mii de oameni din jandarmerie și ISU-uri. De la ultimul șef de post din comună X, până la șeful departamentului de investigații criminale din oricare IPJ, toți sunt contributori în sistem cu informațiile pe care le au. După asemenea informații râvnește și SRI, dar și “statul paralel”. Care sunt standardele profesionale după care un asemenea ocean de informații este protejat informativ de excesele unor corupți? Nu știm. DGPI rămâne o gaură neagră în care șantajul, presiunile și amenințările, dar și răzbunarile sunt la ordinea zilei. O gaură neagră mafiotă.
- Când ai în fruntea unui minister de importanță vitală un nimuruc precum Lucian Bode, nu mai sunt posibile discuții despre integritate sau reprezentativitate profesională în țară și în Europa. Lucian Bode e un electrician ratat, a absolvit Facultatea de Electrotehnică şi Informatică în cadrul Universităţîi din Oradea în 1998, universitate cunoscută pentru joasele standarde academice, un soi de Universitatea Ecologică a lui Ciolacu, dar mai spălățică, fiindcă era condusă de Teodor Maghiar, fratele de arme al lui Octav Cozmâncă. Ce anvergură are un plagiator ca Bode când vorbește cu omologi care au făcut școli cu denumiri pe care Bode nu le poate citi?!
Related Posts
Add A Comment