Mă sună, auzi, dacă poți scrie-mi două cuvinte despre drama asta să o postez la mine pe pagină, am fost colegi și știi că eu sunt inginer, nu știu să scriu… Sunt derutat, sunt mult înainte de prima cafea a zilei, cine, ce, unde, păi nu știi? Nu știu, chiar nu. Adriana Bartha de la Direcția Silvică, cancer.
Și știi, părinte, are o fetiță!
Mă rupe asta, repede, ca un malaxor care se așează-n piept și macină deodată fâșii lungi din carnea inimii. Și-mi amintesc dintr-odată de Adriana, în urmă cu mulți ani, la o ședință în Consiliul Județean, ceva cu arii protejate și păduri și comisii cu monumente ale naturii, stătea în unghiul larg al privirii mele și m-au frapat atunci ochii ei plini de lumină, ochi de scotocitor, și-n jurul ochilor, când vorbea, doi porumbei albi, palmele ei care zvâcneau din aripi prin dreptul privirilor, și vorbea despre nu-mi amintesc ce, păduri, copaci centenari, biotopuri sau cam așa ceva.
Și-apoi a mai venit cumva vorba de Adriana undeva, la o petrecere, stăteam pe terasă cu o fină de-a mea, fumează fina asta ca o turcoaică din Anatolia și-mi povestea printre volutele albastre ale fumului despre Adriana, cât de inteligentă e și câte facultăți a făcut și că mâinile ei albe (alea din ședința cu ecosistemul) erau fără odihnă și că e psiholog cu acte-n regulă și că tocmai a născut o fetiță.
Adriana are o fetiță.
C-aici e drama mai adâncă. Închid ochii și-ncerc să-mi amintesc de Adriana, la ședința aia. E multă pace și multă înțelepciune în ceea ce-mi amintesc. Și nu durerea ei (deloc mică) mă cutremură, ci imaginea fetiței pe care n-o cunosc.
Că nu moartea mea mă înfricoșează, la o adică. Sunt speolog, sunt teolog, sunt derviș desculț traversând deșertul vieții, împăcat cu clipa și turmentat de fiecare zi pe care o trăiesc. Sunt pregătit, oricând, mereu. Poate mi se trage de la Mama, eram copii și ne certa mereu să fim îmbrăcați curat pe dedesubt, mereu curați, și-odată se scapă Mama și zice ”că nu știm niciodată cum ne lovește o mașină și ajungem la spital, pe o masă de operație, să fim îmbrăcați curat!” și mi-a rămas asta drept în suflet înfiptă și de-atunci sunt mereu ”curat pe dedesubturi”, la cearcefurile-scutece în care-mi țin inima împachetată, până când o s-o pun în brațele Înviatului meu drag.
Nu moartea mea mă doare, ci lacrima din ochiul lui Mihai, aia mă arde, pentru asta îndrăznesc să-mi sper ziua de mâine.
”Și are o fată, părinte…”
Deseară o să o sun pe Mama și-o să-i cer îngăduința să-mi schimb data nașterii. Să fie săptămâna asta ziua mea. Și dacă Mama acceptă, ca o coautoare a creației (căci asta sunt femeile, coautoare ale creației, v-ați întrebat vreodată de ce Dumnezeu, după ce a făcut femeia, și-a luat o zi liberă și pe urmă nu s-a mai întors niciodată la bancul de lucru? Pentru că dăduse creația în mâinile femeii…), deci dacă Mama acceptă, săptămâna asta va fi ziua mea. Și de ziua mea ajutați-o pe fiica Adrianei. Vă rog și vă sărut mâna de moși Crăciun.
Beneficiar BARTHA ADRIANA GABRIELA
IBAN: RO89 RNCB 0038 0144 9539 0001
Cont donații în Lei BARTHA ADRIANA GABRIELA
RO83 RNCB 0038 0144 9539 0012
Cont donații în Euro / REVOLUT și BT Pay pe numărul de telefon +40745.656. 893.
