Marți, 13 decembrie, cu începere de la ora 18.00, la Galeria ARCADE, va avea loc vernisarea expoziției pictorului MARCEL LUPȘE- HARUL LINIȘTII, expoziție deschisă deja pe data de 29 noiembrie 2022. Reamintim faptul că:
Marcel Lupșe a fost premiat de Academia Română pentru expoziția „Descânt”, opera magna a pictorului bistrițean. Premiile sunt acordate pentru cele mai valoroase creații științifice și artistice realizate în anul 2020
Artistul Marcel Lupșe nu este doar un pictor, ei sunt mulți și e foarte bine că este așa, Marcel Lupșe este o stare, dacă pot să mă exprim în acest fel, pictorul fiind surclasat în unele lucrări de un mare și bun poet, la suflet și la ritm. Culoarea are ritmul ei, Lupșe respiră adânc în casa sa de pe deal, în grădina , cumva pictată de pânza eternității, privește dincolo de tine, asta pentru că Marcel Lupșe și pictura sa sunt profund tămăduitoare.
The Magus
Îl văd ca pe un vraci, poate un Magician, nu neapărat cel al lui Fowles, dar poate merge în grădinile și laboratoarele lui Paracelsus. Da, acum l-am văzut, este Paracelsus al picturii moderne, artistul ajuns la maturitatea unei arte doar de el știută. El știe cum o face, cum o compune, asta pentru că pânzele lui Lupșe sunt o adevărată alchimie a culorilor: Arta este tămăduitoare, precis. S-a demonstrat şi ştiinţific. Însă, dincolo de acest mesaj, eu nu cred că există plantă care să nu facă bine, dacă nu-i ştim noi calităţile înseamnă doar că nu am găsit noi organul care ar putea fi vindecat, sau omul căruia să-i facă bine.
„Un mare artist se construieşte pe el în adâncul lui, se umple de simţire şi apoi, prin lucrările sale, transmite arta celorlalţi”
Și-a atins Marcel Lupșe maturitatea artistică?
Ceea ce am acumulat în 40 de ani, a început să se decanteze. Au apărut, fireşte, prelungiri ale temelor la care am lucrat, dar cred că ele, temele, mai merită explorate – se vor găsi încă multe de descoperit şi de pictat în ele. Apoi, avansând spre capătul cestălalt al vieţii, începi să priveşti mai cu luare aminte totul în jurul tău, cu o privire care consemnează, înregistrează, face un conspect pe care ai vrea să-l iei cu tine oriunde ai fi. Stăruinţa asta îţi dă un fel de luciditate care îţi limpezeşte proiectele şi-ţi direcţionează demersul, paşii, negreşit, spre o soluţie pe care altădată, tânăr fiind, n-o găseai.E vorba de o construcție vastă, complex, iar construcţia despre care vorbim nu s-a încheiat, de fapt ea continuă în fiecare zi, aşa cum în fiecare zi punem punct şi o luăm de la capăt a doua zi, ca să avem ce spune în continuare. Artistul face acest demers încercând să transmită mesaje celor din jur, însă constat cu uimire că publicul e din ce în ce mai puţin interesat să vină în întâmpinarea acestor mesaje. E preocupat de altceva, probabil de acumulări de alt gen decât cele de ordin spiritual.
Expoziție la București, New York, Paris sau Bistrița. Cât de mari și vizibile sunt diferențele, sigur dacă ele există?
Câte locuri atâtea obiceiuri, dar nu mi se pare o diferența foarte mare sau măcar sesizabilă intre Bistrița, București sau alt loc. Dacă expoziția este bună, ea atrage publicul. Fără să facem comparații sau discriminări, găsesc că pentru un oraș ca Bucureștiul, în care la aceeași oră pot fi zeci de acțiuni culturale, publicul a fost in numar mare. Pot sa vă spun însă că și la Bistrița, expozițiile se bucură de sute de persoane la vernisaje. Nota bene! Bistrița are mai putin de 100.000 de locuitori.
Grădinile tale sunt locuri lipsite de prezenţa umană. Omul apare doar în postura contemplativă a privitorului.
Aşa este. Grădina este încă un topos, un spaţiu, la care, suntem conştienţi, nu avem acces, dar visăm să facem parte din el. Visăm, închipuindu-ne cum arată, că am participa şi noi la una din procesiunile ce se desfăşoară în mijlocul grădinii, că am auzi şi noi susurul acelui izvor care porneşte din mijlocul ei, se împarte mai apoi în patru alei, patru fluvii, făcând aluzie tot la acea grădina a paradisului.
Maestrul nu este doar un artist al preluării sau interpretării după natură, el este și un savant discret, iscoditor, care apelează la autorități de vîrf ale botanicii din vremurile de demult, iar lucrarea sa Pasiflora (2009) este de-a dreptul un omagiu adus tratatului Hortus Romanus juxta sistems Tournefortianum, publicat de Georgio Bonelli, între 1772-1793, de unde preia și inscripția latinească a acestei flori, a cărei frumusețe cu greu poate fi întrecută de o alta, cel puțin dintre cele care se întîlnesc în arealul european: Clematis quing: fol. siue flos Passionis. De asemenea, artistul nostru ne aduce o formă interpretată a cîtorva pagini de botanică din Codex Aniciae Julianae, faimos în istoriografie și sub numele de Viena Dioscorides, care este considerat cel mai vechi ierbar cunoscut, datat cu secolul al VI-lea (512)
VIDEO AICI:
http://https://fb.watch/dn9vvmBemx/
Marcel Lupşe s-a născut în 21.08.1954, Dej, judeţul Cluj. Este absolvent al Institutului de Arte Plastice, Cluj-Napoca, clasa prof. Vasile Crișan, promoţia 1979. Din 1989 este membru al Uniunii Artiștilor Plastici, secția Pictură. Doctor în Arte Vizuale la Universitatea de Arte și Design, Cluj-Napoca (2010). Între 1979-2022 lucrările lui sunt prezente în peste 100 de expoziții de grup și personale, în România și străinatate.
Este deţinătorul următoarelor premii:
Premiul pentru Pictură al Saloanelor “Liviu Rebreanu”, Bistrița (1997).
Ordinul Național “Serviciul Credincios” în rang de CAVALER, București (2000).
Premiul pentru Pictură la Saloanele Moldovei, Chișinău, Republica Moldova (2001).
Premiul pentru Pictură, la Bienala de Artă Plastică Lascăr Vorel, Piatra Neamț (2005).
Premiul UAP, la Bienala de Artă Plastică Lascăr Vorel, Piatra Neamț (2009).
Are lucrări în muzee și alte colecții private în România, Austria, Belgia, Canada, Danemarca, Elveția, Franța, Germania, Italia, Israel, Japonia, Luxemburg, Republica Moldova, Olanda, Polonia, SUA, Suedia, Turcia, Ungaria, Monaco.
