„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a făcut cină mare și a chemat pe mulți; și a trimis la ceasul cinei pe slujitorul său ca să spună celor chemați: Veniți, că, iată, toate sunt gata! Și au început toți, câte unul, să-și ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor și trebuie să ies ca să-l văd; te rog, iartă-mă. Și altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni. Și, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieși îndată în piețele și ulițele cetății, și pe săraci și pe neputincioși, și pe orbi și pe șchiopi adu-i aici. Și slujitorul a zis: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit, și tot mai este loc. Și a zis stăpânul către slujitor: Ieși la drumuri și la garduri și silește-i să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă: Niciunul din bărbații aceia care au fost chemați nu va gusta din cina mea.”
Ne aflam in aceasta binecuvantata perioada de post, iar majoritatea dintre noi printre razele de pocainta cu care li se lumineaza calea rugaciunii, deja se bucura la gandul Praznicului Dumnezeiesc. Spun binecuvantata nu numai pentru roadele duhovnicesti si trupesti pe care le are intotdeauna postul asupra noastra, dar si “pentru ca este pregatirea inimii pentru nunta cu Fiul lui Dumnezeu” dupa cum spunea Sf. Nicolae Velimirovici.
Postul este o randuiala a Sfintei Biserici, iar faptul ca eu particip cu trup si suflet la aceasta ma face si pe mine partas Hramului. Adica sunt mult mai pregatit sa traiesc Harul Sarbatorii, sunt mult mai constient de insemnatatea ei asupra mantuirii mele.
Tot ce ma inconjoara si se invarte in jurul sufletului meu, este un mesaj al mantuirii mele. Nimic din ceea ce se intampla nu este intamplator, ci din contra, poate fi mantuitor. Dar sa nu uitam ca in Noul Testament, sufletul este mireasa Mirelui Ceresc si intalnirea cu El nu mai este o clipa intamplatoare, ci Bucuria Vesnica! Nu se poate sarbatoare fara masa festiva, nu se poate bucurie fara a fi impartasita si celorlalti, si nu poate gusta omul cu adevarat din Hram daca nu mananca pe masura bucuriei.
Iata ca acum Hristos intra in casa uneia dintre capeteniile fariseilor si ia parte la o masa, vindecand in acelasi timp si un bolnav de hindropica (acumulare de lichid apos in tesuturile si cavitatile organismului). La un moment dat, dupa ce unul dintre cei prezenti spune: “Fericit este cel ce va pranzi in Imparatia lui Dumnezeu…” (vers. 15) le spune pilda despre Cina cea mare.
O pilda cu multe intelesuri adanci… in acelasi timp si o chemare ce nu a incetat nicio clipa sa ni se adreseze. O invitatie careia de multe ori nu dam importanta, dar inca o data vedem ca noi suntem cei ce pierdem, nu cel ce ne invita la masa sa.
Doamne, minunat esti intru lucrarile Tale!… nu pot sa ma lungesc cu vorba, asa ca voi sublinia doar doua aspecte. Chiar cu riscul de a ma repeta, voi aminti faptul ca aceasta invitatie la cina ni se adreseaza tuturor fara niciun fel de discriminari sau ezitari! Singurul lucru care ne diferentiaza este acceptul sau refuzul nostru la aceasta invitatie.
Si de ce repet? Pentru ca multi au impresia ca trebuie sa te schimbi sau sa schimbi multe in viata ta pentru a fi pe “placul” lui Dumnezeu… nu! Este gresit. Schimbarea vine dupa ce ai raspuns pozitiv invitatiei, nu inainte! Pentru simplu fapt ca de nu se va cunoaste omul pe sine, nu se va intreba cine este si incotro merge si nu va capata o legatura mai stransa cu Hristos, nu are de unde sa stie cum si ce sa schimbe… Mai simplu, cand v-ati cunoscut cealalta jumatate a vietii de care inca va bucurati, v-ati schimbat in timpul relatiei si in functie de dorinta de a ferici pe celalalt, nu?… tot asa si in relatia cu Hristos, vino aproape de El, stai cu El la masa, vorbeste-I in rugaciune si vei intelege singur ce si cum ar fi mantuitor sa schimbi ceva in viata ta.
Dumnezeu ne asteapta pe toti. In toata atotputernicia Lui un singur lucru nu poate sa faca: sa nu te invite si pe tine! Nu exista suflet pe care sa nu-l vrea langa El!… numai printre noi exista suflete care nu-L vor! Trist, dar adevarat. Imi amintesc cuvintele Pr. Galeriu cand spunea ca: “Dumnezeu este Da si numai Da! Scriptura ne spune ca toate fagaduintele in El sunt numai Da (2 Cor. 1, 20: “Căci toate făgăduinţele lui Dumnezeu, în El, sunt da; şi prin El, amin, spre slava lui Dumnezeu prin noi.”). Faptura este si Da si Nu! Si de ce si Da si Nu? Pentru ca faptura vine de la Nu la Da! De la nefiinta, la fiinta. Aici se dezvaluie din adanc misterul si posibilitatea ca faptura sa spuna si Da si NU lui Dumnezeu”. Intelegeti?…
Iar al doilea amanunt pe care as vrea sa-l subliniez este Cina la care suntem invitati. Nu ne-a invitat la pranz, pentru ca atunci intr-adevar scuzele pe care le folosim ca sa nu participam la Bucuria impartasita: “tarina am cumparat si am nevoie sa ies ca s-o vad…”; “cinci perechi de boi am cumparat si ma duc sa-i incerc…” si “femeie mi-am luat… nu pot fi valabile!
Cina, din toate timpurile si in toate traditiile, este cel mai festiv eveniment al unei zile mari. Sarbatoarea nu este sarbatoare daca nu exista si o masa pe masura, iar o masa pe masura bucuriei este mereu prilej de comuniune intre invitati. Toti stau in jurul mesei gustand trupeste si sufleteste din atmosfera creata. De multe ori bucuria ca esti cu cei dragi este mai mare decat pofta de mancare pe care-o ai, pentru ca mergi la cina cu bucuria ca ii vei vedea pe cei dragi.
Cina ca si masa festiva intotdeauna are loc seara, cand toti se elibereaza de grijile zilnice si pot raspunde invitatiei celui ce sarbatoreste. Cand pana si natura se linisteste, animalele isi refac puterile, iar omul ar trebui sa se odihneasca trupeste si sufleteste de grijile vietii si sa se bucure de roadele muncii sale impreuna cu cei iubiti. Seara nu te poti duce la tarina sa o vezi, boi nu pot fi incercati… decat daca iti iubesti atat de mult avutia, incat nu mai faci nimic altceva in viata.
Sa nu uitam un lucru ca intr-adevar “pamantul nelucrat se umple de maracini, dar si sufletul nepasator de patimi” (Sf. Talasie Libianul). Si din cate ni s-au marturisit, Dumnezeu se ingrijeste pentru sufletul nostru, noi ne ingrijim?…”
Ne mai spune Domnul o pildă,
Cu cei chemați la cină,
De un om oarecare
Ce-a vrut un ospăț mare.
Dar cei chemați s-au scuzat pe rând,
Primul avea ogor și și-l dorea arând,
Al doilea ere preocupat de boi
A mers să-i încerce doi câte doi,
Al treilea de curând s-a însurat
Și nu-și părăsea nevasta de fapt
Și slujitorul ce răspunde de învitați
A spus domnului de cei neprezentați.
Atunci s-a mâniat omul cu ospățul
Și-a zis; aduceți la masa tot drumețul,
Că cei invitați au refuzat cina mea,
Și nu vor mai gusta niciodată din ea !
