Dacă preşedintele Klaus Iohannis nu va numi premierul decis de PSD la rotația guvernamentală din mai 2023, se va rupe coaliția și România va ajunge la anticipate, a anunţat Marcel Ciolacu. Ciolacu a mai evocat în trecut subiectul anticipatelor în cazul unui refuz al președintelui Iohannis de a accepta rotația, dar e pentru prima oară când discută despre scenariul în care șeful statului ar numi ca premier un PSD-ist care nu a fost propus de partid.
Cum stau partidele în sondaje?
Ultimele sondaje de opinie arată că PSD ar obține în acest moment la alegeri undeva la 31%, în timp ce PNL ar lua doar 22%. Totodată, AUR ar obține undeva la 14%, iar USR ar lua 11%, în timp ce UDMR s-ar menține în zona pragului de 5 procente. În cazul în care și PMP ar lua 5 procente, situație plauzibilă, atunci am ajunge să avem un Parlament mai populat decât cel din prezent. Cu 31 de procente PSD ar fi lider, obținând însă doar cu aproximativ 2 procente mai mult decât în 2020. Liberalii ar lua cu aproximativ 3 procente mai puțin, dar marii câștigători ar fi cei de la AUR care ar obține cu 5 procente mai mult decât în 2020, iar marii pierzători ar fi cei de la USR care ar lua cu 4 procente mai puțin decât în 2020.
În aceste circumstanțe nu există foarte multe motive pentru declanșarea anticipatelor. O diferență de doar 2 procente pentru PSD nu ar aduce substanțial mai multe locuri pentru social-democrați în Legislativul de la București. Mai mult decât atât, PSD ar fi nevoit să își găsească un partener de guvernare. Alături de UDMR, social-democrații ar avea doar 36 de procente, insuficient pentru a forma o majoritate. USR-ul iese din calcul ca posibil partener de guvernare, iar cooptarea PMP, în cazul în care aceștia ar face pragul, ar fi insuficientă, aducând potențialei coaliții doar 41 de procente. În aceste condiții PSD ar putea guverna formând o coaliție minoritară, dar situația respectivă ar fi deosebit de neplăcută de vreme ce guvernul ar lucra cu „sabia lui Damocles” deasupra capului. Orice dezertare din partea unui partener de guvernare ar însemna mai mult ca sigur căderea guvernului la o moțiune de cenzură.
Altă variantă ar fi ca PSD să guverneze alături de AUR. Astfel cele două ar obține 46 de procente iar cooptarea UDMR le-ar aduce o majoritate confortabilă. Totuși și acest scenariu pare puțin probabil de vreme ce AUR nu pare a fi un partener de încredere sau chiar unul dorit de social-democrați. Partidul anti-sistem, iliberal al lui George Simion nu pare tocmai dispus să intre la guvernare alături de vreun partid mainstream.
Prin urmare social-democraților le rămâne o singură variantă la dispoziție – o guvernare alături de PNL. Prin urmare, există puține motive pentru care social-democrații să meargă pe varianta anticipatelor în viitorul apropiat. Dincolo de dificultatea declanșării unor astfel de alegeri, în final PSD ar putea fi nevoit să refacă alianța cu PNL, aducându-i practic în situația anterioară declanșării potențialelor alegeri anticipate. Prin urmare, amenințarea celor de la PSD reprezintă mai degrabă un bluff.
Cum se poate ajunge la anticipate ?
Procedura pentru alegeri anticipate este una complexă și complicată. În istoria post-decembristă a României nu au fost declanșate nici măcar o singură dată alegerile anticipate. În teorie, pentru anticipate ar fi nevoie de un consens în rândul partidelor, de vreme ce este nevoie de o majoritate legislativă. Cum nici un partid nu deține acum o majoritate, anticipatele trebuie să reprezinte rezultatul unui consens politic. Potrivit Constituției, Legislativul trebuie să respingă două propuneri de premier într-un interval mai mic 60 de zile. Parlamentul poate fi dizolvat numai în cazul în care este imposibilă constituirea unui nou Guvern, constatată prin respingerea două cereri de investitură succesive.
În trecut, pentru a evita declanșarea anticipatelor, președintele a acceptat o a doua propunere venită din partea unui partid politic, de pildă, atunci când Iohannis a refuzat-o pe Sevil Shhaideh, dar l-a acceptat ulterior pe Sorin Grindeanu. Dar dacă social-democrații ar reuși ipotetic să declanșeze în premieră anticipatele, atunci aceștia ar obține doar un mic avantaj în fața partenerilor de guvernare de la PNL.
1 Comment
“Vrabia mălai visează”. Marcel Ciolacu, se gândeste la alegerile anticipate desi acestea sunt aproape imposibil de realizat in actualul context legislativ din România.
Conform Constituției României, anticipatele se pot organiza doar la solicitarea președintelui Klaus Iohannis dacă votul pentru formarea Guvernului este respins de două ori în Parlament după ce actualul Executiv cade prin motiune de cenzură. Prin urmare, după consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură, ceea ce prelungeste foarte mult procedura. Altfel spus ,ar fi nevoie de o voinţă politică greu de imaginat şi de atins la nivelul Parlamentului, pentru respingerea a două nominalizări de Premier. Pentru a nu se ajunge la alegeri anticipare, parlamentarii ar vota orice guvern, indiferent de compoziţia lui politică, fiindcă doreşte să-şi piardă sau să-şi scurteze mandatul, înainte de alegerile parlamentare la termen.
Insusi liderul PSD Marcel Ciolacu , pe care nu-l dă inteligenta afară din casă , afirma recent că încercarea PNL de a veni cu un proiect pentru a modifica legislaţia din domeniu electoral ar duce la o „gaură totală în coloana vertebrală a PSD”. Evident, Ciolacu vrea cu inversunare conservarea escrocheriior prin care democratia fost pusă intre paranteze, in anul2012 prin prevederea electorala nedemocratică de alegere a primarilor dintr-un singur tur, la care au pus botul si alte partide politice. Nici până astăzi această prevedere electorală nu a fost modificată prin revenirea la alegerea primarilor in două tururi de scrutin acolo unde nici un candidat nu a intrunit din primul trur pragul minim de 50%.
De asemenea, nimic despre reducerea numărului de parlamentari la 300 , respectand vointa a opt milioane de romani care au votat astfel la referendumul din 2009, ceea ce înseamnă să avem 200 de deputați și 100 de senatori în cele două camere ale parlamentului.