Lansarea ultimei cărți a scriitorului Varujan Vosganian – ” Povestiri despre oameni obișnuiți” a adus la Biblioteca Județeană ”George Coșbuc” mai mulți vechi liberali, toți apropiați ai lui Vosganian, scriitor de excepție dar și politician de cursă lungă al dreptei românești. Nu a lipsit Ioan Țintean, fost președinte al PNL Bistrița-Năsăud, deputat, co-fondator ALDE, Valer Bindea, fost prefect, vicepreședinte PNL BN, Dorin Dobra, fost senator PNL, vicepreședinte PNL BN, Crin Pântea, vechi lider liberal bistrițean dar și Samuel Coman, consilier județean liberal. La evenimentul lansării cărții lui Vosganian a fost prezent și omul de afaceri Marius Negrea, posibil candidat la primăria Bistrița la alegerile locale din 2024.
Varujan Vosganian despre literatură: Literatura va rămâne întotdeauna biruitoare. Imperiile s-au destrămat, zidurile au căzut, armatele s-au risipit. Cărţile, fie că e vorba de tăbliţele de lut de la Ninive, de papirusurile egiptene, de manuscrisele de la Marea Moartă, de incunabulele Evului Mediu, de tipăriturile lui Gutemberg sau de e-book-uri, au supravieţuit. În lupta dintre cărţi şi autorităţi numai cărţile mor – arse, topite, interzise – şi cu toate astea autorităţile nu au biruit niciodată.
Despre comunism: Din punct de vedere tehnic şi instituţional, ne-am desprins de comunism. Nu şi din punct de vedere mental. Ne dăm seama că schimbările nu se produc nici cu viteza luminii, nici cu viteza sunetului, ci cu viteza sângelui. Ori curgerea sângelui nu poţi s-o grăbeşti, sângele nu poate fi împins sau îmbrâncit. Trebuie să se înţeleagă faptul că esenţa tranziţiei este de natură culturală. Nu datele statistice sau acordurile cu FMI ne vor ajuta să încheiem tranziţia, ci evoluţia mentalităţilor. Adică atunci când nu vom mai face transfer de personalitate şi când vom înţelege că fericirea e o asumare personală.
Varujan Vosganian: „Eu zic că am o singură biografie, pentru că în clipa în care ai mai multe biografii deja nu mai e în regulă. Vedeți, eu n-am o problemă în faptul că, de pildă, făceam bugetul țării și scriam poezii. E o problemă de percepție: oamenilor le este greu să înțeleagă cum cineva poate fi, în același timp, în politică și poate să fie și scriitor, adică și să vorbească și să scrie corect românește. În România există această prejudecată că politicul și cultura sunt diferite. Eu spun că, dimpotrivă, se zice că poporul român s-a născut creștin. Poate să fie o legendă, dar nouă ne place legenda asta. Dar sigur e un lucru: politica românească s-a născut din cultură. Toți marii oameni politici ai secolului XIX, toți au fost mari oameni de cultură. Și noi am făcut politică mare câtă vreme a fost făcută de oameni de cultură. Noi ne-am despărțit de noi înșine, am intrat într-un exil când politicul a fost disprețuitor la adresa culturii, a fost indiferent, ba chiar a și folosit-o uneori ca instrument al autorității. Și recuperarea clasei politice se va face tot prin cultură, nu neapărat prin creatori de cultură, dar prin oameni la care înălțimea cărților pe care le-au citit să fie mai mare decât înălțimea scaunului pe care stau. Vedeți, eu care sunt în Parlament din 1990, din Consiliul Provizoriu din 8 februarie 1990, pot să vă spun că pe vremea aceea, mai toți oamenii importanți de cultură ai țării intraseră în politică, ei credeau că lumea cea nouă este un act de cultură – de la Ștefan Augustin Doinaș și Alecu Paleologu până la Ana Blandiana, Rusan, academicianul Caius Iacob, pianistul Dan Grigore. Dar câți, câți alții! Ei au intrat în politică încetul cu încetul.”
În loc de concluzie: „Lucrurile stau așa: politica separă, cultura unește. În cultură poți să ai cititori sută la sută, în politică nu poți să ai suporteri decât o parte. E o posibil ca unii oameni să refuze cărțile mele astăzi pe motivul că sunt în politică sau nu agreează ideile mele politice. Acesta este un risc pe care mi l-am asumat. Socotind însă ceea ce am reușit pentru oamenii de cultură, pentru cultura românească și pentru breasla scriitorilor, eu zic că merită efortul și, până la urmă, o realizare culturală nu se judecă în timpul vieții tale. Dacă ar fi să facem o istorie a literaturii numai după cum a fost ea percepută în timpul vieții oamenilor, vă imaginați că nu l-am fi avut nici pe Kafka, nu l-am fi avut nici pe Proust, nu l-am fi avut nici pe Max Blecher și am fi avut în schimb, ca scriitori uriași, un Octav Dessila, de exemplu, sau un A. Toma sau Mihai Beniuc. Așadar, eu cred că încă e un risc asumat și că România are nevoie și de oameni care să creadă în continuare că e nevoie de cultură în actul de guvernare.”, a conchis Varujan Vosganian.
