Una dintre cele mai vechi librării din Bistrița, ”Radu Petrescu” din Piața Petru Rareș a devenit istorie, libăria fiind închisă. Așa sună o știre seacă despre faptul că, o librărie, oricare ar fi ea, dispare pur și simplu. Ce nu se știe, nu se vede și nu se simte este tristețea care mă cuprinde: o librărie nu e doar un loc unde cumperi caiete, pixuri și carioca, hârtie și alte foarte multe lucruri, o librărie este o casă a cărților, iar fiecare carte are un suflet al ei.
Ce te faci cu atâtea suflete. A fi librar nu este doar o meserie, este o stare de spirit, un mod de viață, asta pentru că, în fiecare zi, mergi la o slujbă, job dacă vreți, unde stai de vorbă cu foarte mulți scriitori, ceea ce nu e puțin deloc. Dar eu sunt demodat, așa că, oare ce mai contează că se închide o librărie iar cărțile sunt alungate din tot mai multe case… Dumnezeu să aibă milă de noi…
Și mai sec: Spațiul generos de la parterul singurului bloc aflat în imediata apropiere a Centrului Bistriței și la un minut distanță de Palatul Administrativ a fost golit și scos pe piața de imobiliare pentru a fi închiriat sau vîndut.
Piața de carte din România are nevoie în primul rând de o schimbare de perspectivă din partea statului.
Este important ca editarea și tipărirea de carte să fie considerate de importanță strategică pentru a putea gândi instrumente eficiente de sprijinire a industriei cărții, de care sunt intim legate două domenii importante: educația și cultura.
Un prim pas în eforturile de revitalizare a pieței editoriale ar putea fi, mai degrabă, implicarea guvernului în asigurarea unor stocuri strategice de hârtie pentru tipar la prețuri plafonate (măsuri și costuri care ar fi oricum infinit mai mici decât, spre exemplu, plafonarea prețului la energie).
