Demisia lui Vasile Dîncu n-a constituit subiectul numărul unu al site-urilor și televiziunilor de știri. Demisia lui Dîncu nu va rămîne fără efecte. Deja presa internațională a explodat, 90% dintre articole anunțînd din prima frază ori chiar din titlu că ministrul român al apărării acuză președintele de incapacitate de colaborare, ceea ce ar putea afecta capacitatea de reacție a armatei în plin război în Ucraina. Conflictul nu s-a stins. Conflictul abia începe.
Afirmațiile lui Dîncu la adresa președintelui comandant suprem al forțelor armate, Klaus Iohannis, sunt extrem de grave, fără precedent la noi. Despre Iohannis se spune că nu discută, nu polemizează, nu colaborează: el dă ordine și apoi dispare. Înclinăm să credem că Dîncu nu e singur și nici nu a vorbit de capul lui în problema păcii din Ucraina. În România pre-electorală, apele geopoliticii încep să se separe și marii actori politici, le convine sau nu, vor trebui să aleagă curînd o tabără.
Vasile Dîncu: ”Motivez gestul meu prin perspectiva imposibilității colaborării cu Președintele României, comandantul suprem al Armatei. Consider necesară retragerea mea din această funcție pentru a nu prejudicia în niciun fel procesele de decizie și programele care necesită fluiditate pe întreg lanțul de comandă și pentru a nu bloca o serie de proiecte absolut necesare pentru funcționarea optimă a Ministerului Apărării Naționale și a Armatei Române”.
Vasile Dîncu nu poate să tacă după ce a lansat racheta spre Cotroceni și nici nu credem că o va face. El va trebui să dea măcar cîteva elemente care să susțină teza incapacității președintelui de a colabora, iar de acolo ar putea începe probleme serioase pentru Iohannis. PSD, la rîndul său, ca partid serios și responsabil, e obligat să discute nu doar despre succesorul lui Dîncu ci, mai ales, despre problema invocată de acesta în relația cu președintele. Și nu la partid, ci într-o audiență la palatul Cotroceni, cît mai curînd.
Politic vorbind, demisia bistrițeanului Dîncu a fost cumva o povestire cu final așteptat, fiind un gest care reconfigurează datele atât din interiorul PSD cât și pe cele din interiorul Coaliției. Nu trebuie uitat că Dîncu a fost susținut pentru această funcție de filiala unde este membru: Bistrița-Năsăud, organizație care este condusă de influentul Radu Moldovan, cel care se ocupă în acest moment de alegerile din organizațiile PSD din nord-vestul Transilaniei, în special în PSD Cluj, județ dominat politic de primari PNL, Emil Boc și Alin Tișe. Deși, cumva, plecarea lui Dîncu de la Ministerul Apărării controlat 100% de Johannis, întărește în PSD poziția lui Ciolacu și a grupului din jurul lui, PSD joacă cartea oferită de Dîncu până la capăt: nu se grăbește să caute un alt ministru: Să se descurce Ciucă, tot e el general pierdut prin labirintul de la Cotroceni.
Produs al celebrului „Grup de la Cluj”, din care au făcut parte George Maior sau Ioan Rus, alături de alte personaje deloc străine de lumea serviciilor secrete, Vasile Dîncu a fost viceprim-ministru în perioada 2015-2017. Erau anii de glorie ai „binomului”, când Florian Coldea, George Maior şi Laura Kovesi erau acuzați că au pus bazele unui așa-zis stat paralel. Din relatările publice știm că Dîncu era nelipsit de la întâlnirile de taină de la SRI, la fel cum a fost prezent și în sufrageria lui Gabriel Oprea. Tot din relatările publice, dar și din imaginile apărute în spațiul public, știm că și Kovesi era un personaj al celebrei sufragerii, cot la cot cu politicieni și șefi ai SRI.
Toate aceste „coincidențe” fac legitimă întrebarea: Ne aflăm în fața unui atac al grupării Sufrageria? Dacă da, cine ar putea fi în spatele acestor mișcări, pentru că Dincu și Kovesi par doar pionii care deschid tabla de șah. Foarte probabil ca aceste două evenimente să fi anunțat începutul campaniei pentru prezidențialele din 2024
