Uneori, soarta le “tomește” pe toate și, dintr-o greșeală, poate ieși ceva bun. După cum bine știți, mi-am luat bilet la “Mirciulică” și, fără să-mi dau seama, am ajuns să văd “Teambuilding”. Partea bună e că, la două zile după ce am scris recenzia despre filmul cu Micutzu, am primit invitație la “Mirciulică”, pentru proiecția specială la care au participat Mircea Bravo și echipa de actori.
Mirciulică e pus în situații limită și are, la un moment dat, de ales: “visul american” – casă, BMW, funcție de șef sau libertate și moralitate. Deși pare superficial, filmul ne prezintă dilema unei generații de tineri, prinși între viitorul planificat de părinți, presiunea de reușită materială cu orice preț și calea care îi face fericiți.
Sunt și clișee în film, unul dintre ele fiind despre femeile materialiste sau nefericite într-o relație cu un bogătan.
Râdem mult, dar la finalul filmului suntem emoționați și, fără să vrem, ne gândim puțin, măcar pentru o seară, la sensul vieții, la drumul pe care l-am ales și la ce contează mai mult pentru fiecare dintre noi.
Mirciulică e un film bun românesc, o porție de râs copios din care și înveți ceva dacă știi unde să cauți.
