Ioana Alexandra Moşneagu: ”Nu cred că sunt oameni cărora le e dat să aibă o viață fericită și altora una nefericită, cred că e vorba de alegeri!

Ioana Alexandra Moşneagu, Oana, aşa cum o cunoaştem, atât pe scenă cât şi în viaţa privată este un cumul de calităţi, pasionată de film, aceasta pare că îşi trăieşte visul cu ochii deschişi pe platourile de filmare.

Deşi, TV-UL i-a dat doar roluri antagoniste, Oana Moşneagu este de o candoare excerbată. Extrem de comunicativă, frumoasă şi talentată, Oana a oferit un interviu despre copilăria ei la Purcăreni, despre părinţi, bunici, despre faimă şi despre cine a susţinut-o în drumul teatrului şi filmului. Oana a jucat în două dintre producţiile Ruxandrei ION, „Fructul Oprit” şi „Adela”, interpretări care i-au adus admiraţia şi simpatia publicului. Potrivit CV-ului neoficial, Ioana Mosneagu a participat la cea de-a a XII-a editie a finalei mondiale Miss Tourism International 2008. În 2007 Oana Moşneagu fost laureata a Festivalul “Valea Prahovei” InfoFashion Platinum Agency (Sinaia), dar şi la spectacolul concurs Beauty of the World România (Piatra-Neamţ), unde a câstigat Premiul Presei si titlul “Queen of the Europe for one Day”.

Interviu realizat de Gabriela Speriuș

Makeup: @isthatanastasiamusic | Hairstyling: @roxanacatanaa | Foto și editare: @leea.ro

Cum este Oana în liniștea sa?

Oana nu are foarte multă liniște, chiar și când are, gășește un stimul care să nu o lase în liniște prea mult. Pot să fiu liniștită, totuși, și să mă uit la un film tolănită pe canapea sau să răsfoiesc o carte, dar sunt rare momentele în care sunt liniștită cu adevărat. Și ele se întâmplă când sunt departe de orasș, agitație, social media, locuri aglomerate, într-un vârf de munte sau într-o colț de pădure cel mai probabil.

Copilărie și adolescență. Unde ai crescut, cum au fost aceste 2 etape și ce ai luat din acele locuri și porți cu tine prin viață?

Am crescut în Purcăreni până la 6 ani, cu bunica, apoi la Mioveni, cu părinții și fratele meu. Am avut o copilărie idilică, așa cum nu mulți copii mai au în ziua de azi. Hoinărit prin pădure, mers la furat de prune, scăldat în râu, mers cu vaca, plivitul în grădină, serile de vară când “vânam licurici”, cele de toamnă cu poala plină de mere și covrigi adunate la Focul lui Sumendru, atâtea amintiri, balsam pentru suflet, în jurul bunicii, a unchiului meu și în cârdășie cu verișorii mei. Adolescența nu a fost o perioadă la fel de plină de bucurie, eram destul de complexată și cu aspirații destul de mari. Nu m-aș întoarce la adolescență, dar mi-aș revizita copilăria în orice secundă, cu toate astea, în adolescență am câștogat prietenii pe viață.

Întâlnirea cu teatrul. Mai apoi, amintirile de la UNATC

Întâlnirea cu teatrul s-a întâmplat târziu, foarte târziu, aproape odată cu intrarea la UNATC. Nu eram consumatoare de teatru și nici nu aveam în jurul meu oameni care să fie. Nici nu am dat la Facultatea de Teatru pentru teatru, eu film îmi doream să ajung să fac. Nevoia de teatru s-a născut treptat, pofta a venit mâncând.

UNATC-ul a fost una din cele nai frumoase perioade din viața mea, cu toate greutățile și provocările pe care mi le-a pus în față. A fost cea mai frumoasă perioadă pentru că a fost pasul către ce mi-am dorit cu atâta ardoare să fac, actorie, și pentru că, deși aveam 25 de ani când am devenit studentă UNATC, eram mai liberă ca la 19 pentru că în sfârșit eram pe drumul pe care îmi doream să fiu.

Despre primul spectacol mare.

Încă nu am apucat să fiu prezentă în teatru pe cât mi-aș fi dorit, nu am avut încă un proiect care ar fi putut să fie încadrat în categoria de “mare” dacă raportăm criteriul de clasificare la expunere sau dimensiunea sălii în care s-a jucat. Dar am avut două spectacole “mari”, au fost mari pentru mine prin prisma oamenilor cu care am lucrat și al lucrurilor pe care le-am învățat. Și mi-e dor de ele, primul este “Poveste din patria noastră”, spectacol de master coordonat de Emi Pîrvu, și al doilea este “Și n-au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, text și regie Sever Andrei.

Cum te simți pe platourile de filmare? Ce ai alege între teatru si film?

Film am ales de când eram copil, film al ales când am ales să dau la UNATC, film aș alege dacă aș avea de ales între cele două. Dar nu aș vrea să fiu nevoită să aleg, m-aș bucura să pot să învăț și să evoluez pe ambele planuri.

Cum fac oamenii față faimei, devine o povară pusă peste libertatea lor?

Nu știu de oameni în general, eu simt că mi-am pierdut din libertatea pe care o aveam înainte de serial, adică nu mai poți să fii tu cu tine când ești la cumpărături sau într-un loc aglomerat, dar mă și bucură să văd că oamenii apreciază munca noastră și faptul că ne recunosc e o confirmare a succesului serialului și asta e cel mai important pentru mine, ca munca mea să ajungă la oameni.

Povestea serialului” Adela”, “ Fructul Oprit”. Cum ai ajuns la aceste două seriale?

Am fost sunată de către un director de casting, respectiv Domnica Cârciumaru pentru “Fructul oprit” și Oana Bucur în cazul proiectului “Adela” și am fost la casting, cam așa se întâmplă. Pentru “Adela” a durat 4 zile castingul și a fost unul greu și lung, am fost zeci de actrițe la probe, dar și bucuria rezultatului a fost pe măsură.

Din partea căror persoane ai avut cea mai mare susținere?

Eu am fost cel mai mare susținător al meu pe parcursul anilor, prietenii mei, dar mi s-au alăturat ușor, ușor și părinții mei, care la început nu au fost foarte încântați de decizia de a renunța la siguranța unui job într-o corporație în favoarea incertitudinii unei meserii liber profesioniste din zona artistică.

Ce îți place cel mai mult la această meserie?

Momentele în care după ce aud “stop”, știu că am reușit chiar și pentru câteva momente să fiu altcineva, într-o situație care nu face parte din viața mea. Iubesc la meseria asta faptul că te predispune tot timpul la nou, la viu și te obligă să te ancorezi în prezent.

Cum s-a schimbat viața ta în momentul în care proiectul “ Adela” s-a derulat pe TV?

Păi trecerea a fost de la o actriță proaspăt absolventă UNATC la o actriță în rol de antagonistă într-un serial difuzat în prime time pe un post național, pe care lumea o oprește pe stradă pentru o fotografie sau care e strigată pe numele ei, nu pe al personajului, în piață sau în supermarket. Deci schimbarea a fost una majoră.

Crezi în destin?

Cred că nimic nu e întâmplător, nici un casting pe care nu l-am luat, nici unul cu rezultat fericit, nici o întâlnire cu un om sau o experiență pe care ți-e dat să o trăiești. Cred că scopul nostru e să învățăm constant să ne construim atât uman, cât și profesional. Și nu cred că sunt oameni cărora le e dat să aibă o viață fericită și altora una nefericită, cred că e vorba de alegeri, și când se întâmplă lucruri pe care nu le putem controla, dar care ne afectează, cred că e important să ne întrebăm “de ce?” și să conștientizăm ce avem de reparat sau îmbunătățit la noi.

Ce ne poţi spune despre ultimul sezon?

A început deja, eu eram absolut disperată să înceapă, o să fie un sezon diferit ca raport între cele două surori, situațiile cu care se confruntă sunt din ce în ce mai abrupte și alegerile pe care le au de făcut sunt din ce în ce mai riscante. O să fie un sezon dinamic, care o să țină telespectatorii cu sufletul la gură și care o să aibă un final neașteptat, cel puțin pentru personajul meu.

Interviu realizat de Gabriela Speriuș

Share

Facebook
WhatsApp
Email
Print

LATEST POSTS

Advertisement
Colecteaza Selectiv
Editors Picks
Latest Posts