Biserica Greco-Catolică în întregimea ei, așadar și Eparhia de Cluj-Gherla, trec prin schimbări importante de structură și organizare, una dintre aceste modificări vizând comasarea unor protopopiate sub conducerea unui singur protopop. Evident, noua organizare poate și și un răspuns la numărul tot mai redus de credincioși Greco-Catolici din parohii dar și a dorinței de schimbare ”provăduită” de PS Claudiu, Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla după întronarea pe scaunul episcopal devenit vacant după decesul regretatului PS Florentin Crihălmeanu.
În acest context, exemplul cel mai elocvent pentru comunitatea Greco-Catolică este cel al parohiilor Bistrița, Beclean și Rodna, acolo unde, comasarea a afectat pierderea funcțiilor de parohi a preoților Vasile Frișan, Bistrița și pr. protopop Felician Neagoș de la Beclean. În cazul Parohiei Rodna, unul din vechii protopopi, Nicolae Jarda a fost și el schimbat din funcție.
Așa cum se știe, în conformitate cu prevederile Codului Canoanelor Bisericilor Orientale, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla, l-a numit începând cu data de 1 septembrie 2022, pentru un mandat de trei ani, pe Părintele Cristian Goia în funcția de Protopop de Beclean, Bistrița și Rodna.
Cine sunt foștii protopopi de Bistrița și Beclean?
Protopopiatul Bistrița are o lungă istorie, dar primul protopop a fost pr. Grigore Zăgrean, asta în primii ani după Evenimentele din Decembrie 1989, ani în care Biserica Greco-Catolică a reintrat în legalitate, după ce în 1948, comuniștii români la ordinele Moscovei au declat-o în afara legii iar 12 dintre episcopii ei au devenit martiri fiind arestați și condamnați la ani grei de temniță. Părintele Grigore Zăgrean, decedat la această oră, a fost urmat de părintele Ioan Țolca, cel care a construit Biserica de peste podul Budacului și din 2010 de părintele Ioan Vasile Frișan, cel care a dus la bun sfârșit construirea Bisericii ”Buna Vestire” din Bistrița.
Scurt istoric al Parohiei Bistrița
Așa cum se știe, Parohia Bistriţa a trecut, alături de întreaga biserică greco-catolică, prin perioada de clandestinitate şi persecuţie, supravieţuind în catacombe prin activitatea vrednicilor preoţi Grigore Zăgrean – protopop, Gheorghe Crişan – paroh şi a preoţilor slujitori Ioan Sângeorzan, Olimpiu Făgărăşan, Ioan Abrudan şi Teodor Costin. Prima Sfântă Liturghie, după Revoluţia din decembrie 1989, a fost celebrată la data de 16 februarie 1990, în faţa Casei municipale de Cultură de către preoţii Grigore Zăgrean, Ioan Abrudan, Zachei Raţiu, Ovidiu Coşbuc şi Teodor Costin. Apoi, Sfânta Liturghie a fost celebrată în fiecare duminică şi în fiecare zi a săptămânii, precum şi în fiecare sărbătoare de poruncă. Prin strădania părintelui protopop Grigore Zăgrean, care a demarat procedurile legale în vederea construirii unei biserici în Bistriţa, s-a obţinut, din partea Primăriei, în primăvara anului 1994, concesionarea, pentru 99 ani, a locului pe care este amplasată biserica de astăzi. Lucrările de construcţie au început la data de 12 octombrie 1994, iar în prima zi de Crăciun a anului 1998 s-a celebrat prima Sfântă Liturghie în capela de la demisolul bisericii de către preoţii Grigore Zăgrean, Ioan Ţolca şi Ioan Vasile Frişan. Lucrările de construcţie în roşu au fost finalizate prin strădania părintelui protopop Vasile Frişan, în anul 2002, iar finisajele interioare în anul 2010. La data de 20 decembrie 2009, Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu, episcop eparhial de Cluj-Gherla, a celebrat prima Sfântă Liturghie în biserica „Buna vestire” din Bistriţa.
Vasile Frișan
S-a născut la 29 decembrie 1972, în localitatea Năsăud (BN). A fost hirotonit diacon la 26 noiembrie 1995, în localitatea Cluj-Napoca (CJ), de către IPS George Guțiu. Apoi a fost hirotonit preot la 6 decembrie 1995, în localitatea Cluj-Napoca (CJ), de către IPS George Guțiu. Este încardinat în Eparhia de Cluj-Gherla. Activează pe teritoriul Eparhiei de Cluj-Gherla.
Al doilea protopop de Bistrița a fost părintele Ioan Țolca. S-a născut la 26 ianuarie 1969, în localitatea Căianu Mic. A fost hirotonit diacon la 11 iunie 1995, în localitatea Cluj-Napoca (CJ), de către IPS George Guțiu. Apoi a fost hirotonit preot la 25 iunie 1995, în localitatea Bistrița (BN), de către IPS George Guțiu.
Părintele Ioan Țolca este cel care a pus piatra de temelie a Bisericii de peste Podul Budacului. Iată povestea lui pe scurt : ”După trei ani în care am slujit în Casa de Cultură am vrut să fac mai mult, astfel încât în anul 1998, cu eforturile credincioşilor, am pus piatra de temelie a Bisericii Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril. La Bistriţa mai era pornită o biserică, lângă „Măgura”, de către părintele protopop Grigore Zăgrean. Am mers din casă-n casă la toţi credincioşii, indiferent de confesiune şi le-am spus gândurile mele pentru că vreau să trăiesc în bună convieţuire cu oamenii de acolo. Am avut alături de mine oameni de mare valoare, amintind aici pe profesorul Gubesch Liviu, dr. Emil Bălan, contabilul Bulea Casius, Crăciun Silivan. A fost greu, însă pe zi ce trecea vedeam că se realizează ceva pentru biserică. Aşa cum este normal, am fost în frunte atât la descărcatul cărămizilor, cât şi la mersul în pădure. În 9 luni am terminat biserica, fiind prima biserică greco-catolică din Bistriţa, construită şi finalizată după Revoluţie, în care s-au ţinut slujbe. Mâna lui Dumnezeu a fost asupra noastră, astfel încât timp de 5 luni de zile, cât am slujit lângă fundaţie, în fostul poligon auto, deşi sâmbăta ploua, când ne pregăteam de Sfânta Liturghie, duminică, era vreme bună. Dumnezeu şi-a revărsat harul asupra noastră pe 16 iulie 2000, la sfinţire, când a fost o ploaie torenţială”. Parohia a fost (re)constituită în 28 octombrie 1992.
Parohia Beclean- Pr. Felician Neagoș: Această parohie, păstorită din 1994 de pr. protopop Felician Neagoș, alături de care a venit mai târziu pr. Alin Cîndea, ca vicar parohial, este vie, tânără prin numărul mare de tineri participanți la viața Bisericii, fiind și o parohie cu o istorie de peste 300 de ani. Conform Șematismului Eparhiei de Cluj-Gherla din 1947, înainte de anul 1948 au existat la Beclean două biserici greco-catolice. O biserică purtând hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, edificată în 1806 și sfințită de către Episcopul Ioan Bob, de la Blaj. Cea de-a doua, biserica Buna Vestire, a fost binecuvântată de către Episcopul Iuliu Hossu, acum fericit al Bisericii Catolice, la 20 octombrie 1935, în cadrul unei celebrări despre care presa vremii consemnează că a fost “săvârșită cu mare fast” și a reunit “peste 10.000 de oameni veniți de pe întreg cuprinsul Eparhiei de Cluj-Gherla”.
Protopopiatul Rodna
Protopopul de Rodna este părintele Nicolae Jarda, unul din vechii protopopi ai văii Someșului. S-a născut la 29 ianuarie 1973, în localitatea Sângeorz Băi (BN).A fost hirotonit diacon la 15 iunie 1997, în localitatea Cluj-Napoca (CJ), de către IPS George Guțiu. Apoi a fost hirotonit preot la 13 iulie 1997, în localitatea Telciu (BN), de către IPS George Guțiu. Este încardinat în Eparhia de Cluj-Gherla.
1 Comment
Protopopiatul greco-catolic Bistriţa a fost înfiinţat în anul 1780 şi s-a desfiinţat în anul 1948.
La vremea respectiva construirea de biserici depindea nu numai de posibilităţile financiare ale comunităţilor româneşti, ci şi de poziţia autorităţilor săseşti, ostile, în general, iniţiativelor românilor de a-şi ridica propriile biserici. Saşii erau un grup privilegiat. Apariţia unui alt grup privilegiat, cum erau greco-catolicii i-a făcut pe saşi să se simtă ameninţaţi că îşi vor pierde din „drepturile” lor exclusive. Este posibil însă ca reacţia săsească să se fi produs ca urmare a presiunilor venite din partea autorităţilor superioare şi nu ca urmare a memoriilor românilor. Se ştie că Guberniul Transilvaniei era dominat de nobili calvini. Saşii nu permiteau românilor din Bistriţa şi din satele săseşti din jur să-şi clădească biserici, nici măcar cu pereţi de nuiele şi nici se le repare pe cele ruinate. În aceste condiţii Protopopiatul greco-catolic Bistriţa s-a înfiinţat relativ târziu.
Actele normative care au reglementat activitatea protopopiatului au fost declaraţiile de unire cu biserica Romei din 21 martie şi iunie 1697, 07.10.1698, 05.09.1700, ianuarie 1701, diplomele de unire cu biserica Romei din februarie 1699 şi 19.03.1701, decretele nr. 151/17.07.1948, nr. 176/02.08.1948 şi nr. 358/30.11.1948 ale Prezidiului Marii Adunări Naţionale. În fruntea protopopiatului se afla protopopul. El trebuia să viziteze anual parohiile din subordine, să se asigure că serviciul religios şi catehizarea se desfăşoară după prescripţiile episcopale, să vegheze ca ordinele episcopale să se respecte, să primească şi să înainteze la episcopie cererile şi plângerile clericilor şi mirenilor, să asiste personal sau prin delegaţi la examenele şcolare semestriale, să înainteze rezultatele examenelor şcolare la episcopie şi să verifice metodele de predare ale învăţătorilor, să pună în dezbaterea adunării protopopeşti problemele ridicate de episcopie şi să raporteze episcopiei despre mişcările confesionale. Cu ocazia vizitei anuale protopopii urmăreau integritatea credinţei, moralitatea preoţilor şi mirenilor, dădea învăţături dogmatice credincioşilor, îndemna părinţii să-şi trimită copiii la şcoală, verifica îndeplinirea îndatoririlor de către învăţători, combătea păcatele, inspecta starea clădirilor şi proprietăţilor bisericeşti-şcolare, verifica actele bisericeşti-şcolare. Protopopii aveau dreptul de a convoca şi prezida sinoadele protopopeşti, a alege secretarul protopopesc şi judecătorii din forul protopopesc, de a emite actele de cununie, de a instala noii preoţi, de a înmormânta preoţii decedaţi, de a dezbate cauze bisericeşti, de a se îngriji de administrarea parohiilor vacante, de a lua parte la sinoadele episcopale, de a binecuvânta, de a percepe veniturile protopopeşti şi de a reprezenta protopopiatul faţă de autorităţile politice.
Biserica Greco-Catolica a avut un rol esential in emanciparea si realizarea unitatii nationale a romanilor. Insusi marele istoric Nicolae Iorga a spus că “toată diplomaţia României de 100 de ani nu a făcut atâta pentru a fi europeni, cât a făcut Biserica Greco-Catolică”.
Reamintim că la Bistrita, in anul 1893 biserica de la Coroana (fosta a minoritilor) impreuna cu ansamblul manastiresc nefolosit la vremea respectivă, fusese cumpărate de Biserica Greco-catolică, cu suma de 35.000 de florini având in vedere ca la acea vreme românii nu aveau voie sa isi construiasca biserica in interiorul orasului. Au fost apoi efectuate ample lucrari de reabilitare si adaptare la nevoile cultului greco-catolic. Orga construită în 1760 în atelierul meşterului sibian Johannes Hahn fusese înlăturată probabil tot la începutul veacului trecut. Porticul vestic a fost refacut in stil gotic si a dobândit aspectul actual în perioada interbelică. Prin urmare, Biserica de la Coroana este biserica de suflet a greco-catolicilor bistriteni, fiind martora activa la evenimente importante de traire si simtire ramaneasca, intre care si Marea Unire de la 1918. De aici a plecat spre Alba Iulia delegatia romaneasca participanta la marele act al unirii, dupa ce “Credentialele” fusesera sfintite in aceasta biserica. De altfel numele de Piata Unirii in care se afla biserica, se trage de la Marea Unire, chiar daca un primar incult a mutat aici recent bustul lui Cuza de la IJP, creind o confuzie publica legata de numele pietei. În 1948 regimul comunist a desfiinţat Biserica Greco-catolică, drept urmare şi biserica a fost preluat de către ortodocşi, iar in una din cladirile ansamblului manastiresc a functionat multa vreme Muzeul Bistritean. Dupa 1989, a fost reânfiintat protopopiatul greco-catolic Bistrita, insă , nu doar ca nici macar biserica nu a fost retrocedată adevaratilor proprietari greco-catolici, dar ortodocsi au pus stapanire si pe cladirile manastiresti ca si cum ar fi ale lor, unde si-au instalat protopropiatul ortodox. De aceea, biserica si ansamblul manastiresc din Piata Unirii trebuie sa revina greco-catolicilor, punand capat samavolniciei comuniste si infaptuind astfel un act de dreptate.