Formidabilă mi s-a părut ideea de-a aduce în Turnul Dogarilor, pe vremuri, aspre vremuri, spital de psihiatrie și loc de detenție pentru prostituate, că, deh, ipocrizia mai-marilor cetății era și atunci la fel de mare, așadar tare idea de-a transforma turnul în gară, mă rog, într-un muzeu al Gării, a vechilor gări, locuri unde peste peroanele, ca niște altare închinate Marelui Timp, curg râurile de oameni, fug unii de alții, căutându-și Steaua Norocului spre îndepărtate și nesigure orizonturi.
Că ai adus gara la Turn, e minunat, dar să îl aduci și pe singurul ”cheferist” meșter popular, deși Sorin Tisa e mai mult decât atît, mi se pare tare de tot. În locul păpușilor regretatului Misiuga, singurul baron al Casei de Dracula, Tisa și-a adus muzeul CFR
Hai vino-n gara noastră mică din Turnul Dogarilor
Meşter popular, deşi, se poate spune că este un artist, pe Sorin Tisa îl găsiţi pe la toate târgurile Bistriţei. Feroviar de trei generaţii, Sorin Tisa s-a gândit să pună la punct un muzeu dedicate, închinat acestei meserii. Cu răbdare, cu hărnicie dar şi cu sprijinul mai multor colegi, a reuşit de-a lungul anilor să strângă o adevărată colecţie de aparate folosite în telecomunicaţii şi transmisiuni speciale dedicate C.F.R.-ului dar şi alte obiecte folosite de profesioniştii de la Căile Ferate Române. Printre obiectele de mare valoare, materială cât şi istorică se numara telefoane din anii 30’, sisteme de comunicatii C.F.R. de aproape 100 de ani, felinare vechi, sisteme de telegraf si morse, uniforme, maşini de scris, chipie, dar şi multe alte obiecte din anii 1950-1980, perioadă de maximă dezvoltare a Căilor Ferate Române.
Feroviar, acum pensionat dar ajuns la a treia generaţie, artistul popular Sorin Tisa spune că fiecare obiect din acest mic muzeu reprezintă o parte din istoria căilor ferate române.
