ALIN UȘERIU : Sunt mai multe praguri de care treci când te duci la drum pe jos.
Primele două zile, aproape că nu înțelegi nimic. Este bună degustarea, pentru cine vrea să vadă ce înseamnă Transilvania asta. Dacă pleci din Putna, mai ales a doua zi, te zdrobește destul de rău și poate nu-ți mai trebuie sau nu mai poți să mergi mai departe. Mai apoi, începe să se așeze și începi să socotești ce ai luat prea mult sau dacă îți este bun echipamentul. Oricum, de prin a șaptea, opta zi începi să fi la drum pe bune. Eu am avut noroc că am avut o zi de pauza necesară, de-altfel, la Tășu și la Bistrița l-am salutat pe președintele Die Johanniter generalul de brigadă Volker Bescht care a venit pentru prima dată la noi în țară. Așa că, încă o zi de pauză. Seara, am stat de vorbă cu oamenii interesați de cărarea noastră, invitat fiind de frații noștri de drum de la Mocănița Transilvaniei pe pasaj, pe unde și trece Via Transilvanica prin Bistrița. Deci am stat cuminte, pe cărare și ieri am plecat mai departe. Ei, parcă de aici începe pentru mine de fapt. Nu a trecut multă vreme și am întâlnit și borna făcută de Ion Barbu cu Van Morisson care este pusă ca o încurajare pentru toți cei plecați la drum. Io era să plâng. Și ca să fie emoția și mai mare, am întâlnit și o bornă făcută de fiul meu, Mattis. Incredibil de frumoasă a fost etapa de intrare și ieșire din Bistrița varianta B. Le-aș recomanda ca cele două zile de început și apoi prins de gust să visezi la o lungă călătorie pe jos.
