Liderul PNL Iaşi, deputatul Alexandru Muraru a scos pe gură un broscoi. Referindu-se la problema rotativei din 2023, când funcţia de premier ar urma să fie preluată de PSD, Muraru a declarat că a schimba un premier cu un an înainte de alegeri, când ai război la graniţe, nu ar fi un semnal bun.
Acuma pe noi ar trebui să ne intereseze fix în cot ce zice un deputat amărât de Iaşi care are anvergură politică de toată jena. Dar lucrurile se schimbă în ceea ce îl privește pe acest deputat penibil dacă suntem atenți la faptul că el este fratele lui Andrei Muraru, ambasadorul României în Statele Unite, fost consilier prezidențial la Cotroceni și copilul politic al lui Iohannis.
A vorbit Iohannis prin intermediul pămpălăului de deputat din Iaşi sau a vorbit fratele pămpălăului oglindind dorința Washingtonului?
Greu de spus. E însă mai ușor de estimat ce s-ar întâmpla dacă această rotativă nu ar mai funcționa în mai 2023.
E foarte clar că Marcel Ciolacu nu își permite să piardă Palatul Victoria, iar orice semn de cedare în fața lui Ciucă pe acest subiect ar fi unul de slăbiciune care ar declanșa automat nemulțumirea baronilor dar și a electoratului PSD.
Bine, bre, Marcele, i-ar zice pesediștii, am răbdat din 2019 și am stat în spate așa cum ne-au cerut forțele oculte care conduc Lumea, am acceptat să nu intrăm primii la rotativa guvernării și tot noi să ne retragem acum?
Nu, nu o să o vedeți niciodată.
Va fi greu pentru Nicolae Ciucă și să-și respecte cuvântul, adică să degajeze de la Palatul Victoria. Nu vă închipuiți că peneliștii îl iubesc pe Ciucă pentru că ar fi un mare lider, ci pentru că are în acest moment forța de premier și pixul magic cu care semnează contractele primarilor și sinecurile PNL.
Fără ele, Nicolae Ciucă devine egal cu valoarea unei hârtii igienice cu care peneleii nu vor ezita și se vor șterge la poponeață.
Dar în România te poți aștepta la orice și nu ar fi pentru prima oară când o coaliție s-ar rupe pentru un motiv care ține de onoare sau de lipsa ei
Nu vreau să par îngâmfat, dar vreau să vă ofer din cultura mea generală o poveste reală, un episod senzațional din viața unei țări cu adevărat interesante și speciale – Israel.
Suntem în toamna lui 1984. Marele Shimon Peres (dreapta) si Yitzhak Shamir (stânga), șeful Likud, mari adversari politici, au ales să formeze o coaliție imposibilă ca să scoată Israelul din criză și au bătut palma pentru o înțelegere similară cu cea dintre Ciolacu și Ciucă, dar cu final diferit.
Shimon Perez și Yitzhak Shamir s-au înțeles tot la o rotativă, cu Peres care să înceapă ca prim-ministru timp de 25 de luni, după care să predea cheile guvernului lui Yitzhak Shamir pentru restul de 25 de luni.
Lucrurile au mers foarte bine pentru Israel sub mandatul lui Shimon Peres care a reușit să scoată Israelul din criză prin măsuri ferme de reformă economică și socială, lucru care i-a adus lui Peres, mai apoi Laureat al Nobelului pentru Pace, o popularitate incredibilă din punct de vedere politic.
Dacă Shimon Peres alegea după cele 25 de luni să rupă coaliția și să nu-și respecte cuvântul dat de a renunța la funcția de premier, organizând alegeri anticipate, ar fi câștigat cu o majoritate zdrobitoare toată puterea din Israel.
Dar Peres a ales să-și țină cuvântul de onoare dat ca politician, chiar dacă istoria a dovedit după aceea că a pierdut foarte mult din cauza asta.
SURSA: Strict Secret | Substack
