Ca aproape orice obiectiv din Bistrița, parcul e depășit de situație. Într-un oraș mic și liniștit, potrivit pentru a-ți crește copiii, să ai un singur parc, atât de mic, nu e în regulă. Problema e că fostul primar nu a avut deloc viziune.
Ironia sorții face ca, pe cele mai bune două terenuri din oraș, perfect pentru mici parcuri, să se afle hipermarketuri, în timp ce copiii, părinții, bunicii, bicicliștii, trotinetiștii, dinozaurii se înghesuie în părculețul Regele Mihai I.
Tot ironia sorții face ca singurul tren din România, care circulă cu viteză, să fie în orașul în care nu funcționează nimic bine.
Trenulețul din parc e mișto, a circulat zilnic și aproape tot timpul era plin. Trebuie să recunoaștem că le-a oferit o bucurie multor copii. Am fost în parc de foarte multe ori, în ultima perioadă și nu-mi imaginam că s-ar putea răsturna, dar tot Bistrița e orașul cu cei mai buni șoferi, iubitori de viteză, chiar și când conduc un trenuleț cu copii.
Revenind la problema parcului din Bistrița, acolo e un haos total. E ca și cum ai băgat 2 elefanți într-un aparament nedecomandat. Sunt sute de oameni cu copii, în toate zonele parcului și, în special pe alei, ai tot timpul senzația că te dai de cineva, tre` să fii mai vigilent decât un animal în junglă.
Știu, există Schullerwald, dar locul ăla a fost făcut pentru grătare și evenimente, nu e ce trebuie pentru copii, să nu mai pomenim faptul că au pus acolo cea mai proastă suprafață sintetică pentru sport din lume.
