Din depărtare cât şi din apropiere , frumosul poate fi văzut cu singurul organ care ne ajută să supravieţuim şi să ne conectăm: sufletul. Nimic din ceea ce este frumos nu poate fi privit doar cu ochiul. De aceea, să privim din interior spre întregul exterior. Atunci când privim arta, observăm atât conceptul cât şi creatorul. Că simplitatea stă în lucrurile mici ştim, că banii nu aduc fericirea ştim, dar când cunoaştem cu adevărat arta? Ce a vrut să spună autorul? Diana Apolţan, originară din Bistriţa ne demonstrează că arta este imprevizibilă şi apare sub toate formele. De meserie inginer, Diana jonglează extrem de bine între cotidian şi pasiunea sa de a crea. Vom afla mai mult despre Diana din interviul următor.
Interviu realizat de Gabriela Speriuș
1. Între meseria de inginer si pasiunea pentru arta, cine este Diana?
Diana e o fire curioasă, prea curioasă aş spune pentru că îi place să încerce și să facă cât mai mult din aproape orice, de aici aş spune că reiese amalgamul sau mixul care sunt azi, pedagog, designer grafic, artist și inginer. Îmi place să fiu înconjurată de oameni, să le aflu poveștile, pentru că fiecare suntem diferiți și fiecare persoană e o sursă interminabilă de inspirație.
2. Cum este Bistrița în viziunea ta? De ce ai ales să nu părăsești “nava-mamă”?
De fapt, am părăsit-o pentru un an, pentru primul an de Politehnică, la secția de topografie/cadastru, la Facultatea de Construcții din Cluj-Napoca. Nu era exact ce îmi doream, trebuie să recunosc, dar așa a fost sa fie. M-am transferat mai apoi la Bistrița, la secția de Inginerie Industriala, pentru că avusesem oportunitatea de a înființa un after-school. E o poveste mai lungă.
În 2016 am început să lucrez la o agenție de advertising din oraș, în timp ce urmam facultatea, iar acolo m-am format pe partea de design grafic și social media. După 3 ani, am intrat pe partea de freelancing, cât urmam un master, iar la scurt timp m-am angajat ca și inginer. Pe scurt, așa am rămas pe “nava-mamă”, m-au legat studiile, munca, pasiunea…și oamenii.
Pentru mine Bistrița înseamnă liniște, nu mi-a plăcut agitația marelui oraș, ca sa zic așa. Înseamnă inspirație, pentru că e un oraș medieval și cochet, care are multe de oferit, trebuie doar să fim atenți la detalii, și să mai ridicăm privirea din când în când.
3. Cum ai descoperit pasiunea pe care o ai pentru artă: pictură, obiectele handmade?
Desenez de mică, dar nu desenam neapărat la nivelul foarte serios, îmi plăcea să duc o sarcină la bun sfârșit și să iasă foarte bine ce aveam de făcut. Îmi plăcea să meșteresc orice, să desfac jucării și să le reasamblez, să mâzgălesc orice foaie, și mai ales sub masa din sufragerie a bunicii, cred că era cea mai mare pasiune a mea.
În liceu am început sa desenez mai mult, și să încep să lucrez cu lut polimeric din care făceam bijuterii. Pasiunea pentru arta, cred că pur și simplu face parte din mine, a venit la pachet, asta simt că trebuie să fac, mă atrage aproape orice forma de artă, și sunt mereu în alertă, în căutare de inspirație.
Îmi place să creez produse și lucruri practice cu arta mea, pentru a ajunge la cât mai mulţi oameni ceea ce creez.
4. Cum reacționează oamenii la produsele handmade?
Trebuie să fiu sinceră, unii reacționează, alţii nu, ceea ce e perfect normal, dar pot să spun că de cele mai multe ori oamenii interacționează cu ceea ce fac într-un mod plăcut. Pot să zic că am o gamă de lucrușoare pe care le fac, pe lângă căni, tricouri, bijuterii și alte produse, lucrez mult la proiecte personalizate, de exemplu, recent am ilustrat o poveste pentru copii, am realizat diverse proiecte de design grafic (invitații, afișe, bannere, logouri), chiar am fost contactată pentru a face designul unui tatuaj. Mă scot din zona mea de confort genul acesta de proiecte, mă fac să mă dezvolt și pot spune că sunt printre preferatele mele. Cunoști oamenii altfel, pentru că îți spun o poveste, simt că mă apropii de ei.
5. Ce se cumpară mai mult?
Cel mai mult pot zice că “se trec” cănile emailate, sau ulcici cum îmi place să le mai zic. Am vrut să fie ceva diferit, așa că am ales sa îmi pun ilustrațiile pe căni metalice, pe care cred că le-a avut fiecare dintre noi la un moment dat în casă. Sunt durabile pentru că nu se sparg, sunt practice, perfecte pentru cei ce merg la drumeții, din punctul meu de vedere, transmit altceva.
6. Care este tot procesul de imprimare, de realizare al obiectelor? Ai o echipă care te ajută?
Eu lucrez cu tehnica de sublimare, care se face cu o cerneală specială care pătrunde în țesătură, asta mi se potrivește mie și stilului meu, pentru textile, dar și pentru ulcicile ilustrate pe care le fac de care am spus mai devreme. Până la sfârșitul anului trecut le făceam în colaborări, acum le fac eu de la început până la sfârșit, îmi organizez producția, atât cea de creație cât și cea de realizare tehnică a produselor, ca să spun așa. Practic e un fel de one-man show, postasem pe Instagram un filmuleț drăguț în care arat cum arată echipa unei persoane care are afacere proprie: practic eu sunt managerul, designerul, fotograful care face pozele produselor și așa mai departe. Dar persoanele care mă susțin fac mult în toată povestea asta.
7. Investitii vs. profit?
Investiția este continuă, pentru că investesc atât financiar cât și parte din mine, pentru că mă implic mult în orice proiect. Consumabilele sunt permanente, mă adaptez de multe ori pe diverse tehnici, în funcție de proiect, practic trebuie să iau diverse materiale în funcție de cum aleg sa fac un proiect, fie mai am nevoie de ei hârtie specială, de un tub de vopsea, de alte acuarele, pensule și așa mai departe.
Profitul e variabil, dat fiind faptul că am investit recent în toate echipamentele pe care le folosesc pentru a mă ocupa eu de producție, încă mai am puțin de lucru.
8. Ce activități desfășori prin această pasiune? A devenit pasiunea ta o afacere?
Practic cam orice activitate mă leagă de aceasta pasiune, pentru că mereu mă gândesc la ceva, cum pot aduce ceva nou în ceea ce fac, cum mă pot îmbunătăți. Prin pasiunea aceasta am început să particip la diverse evenimente cu produsele mele și e frumos atunci când vezi că oamenii se opresc și zâmbesc când văd ce expui, e un sentiment grozav.
Am decis să devină o afacere serioasă anul acesta și de atunci simt că am evoluat mult și că sunt într-un continuu proces de dezvoltare și creștere. Încep să vad rezultatele a ceea ce aplic și e încurajator, mă face să merg mai departe și să vreau să avansez tot mai mult în călătoria asta de small-business owner.
9. Unde îți dorești să ajungi?
Sper în timp să devină activitatea principală, pentru că momentan jonglez între ocupația de inginer, artist/afacere creativa și Diana de zi cu zi. Apreciez mult că oamenii cu care ajung să lucrez înțeleg acest lucru. Mă provoacă stilul acesta, uneori simt că e prea mult, dar știți cum e… atunci când simți că nu mai poți, mai poți puțin. Cred că pasiunea mă face uneori să nu simt asta, pentru că atunci când creez, nu mai simt cum trece timpul și mă detașez de orice.
Momentan încerc să dau cât de mult pot în ambele părți, să mă dezvolt continuu indiferent de domeniu. În perioada asta mă pregătesc pentru un eveniment la care mi-am dorit să ajung din nou, la Povestea Vinului pe pasajele Bistriței, unde am fost și anul trecut și a fost o experiență de neuitat. Sper să vă placă ce lucruri o să iasă.
