Cei de la LIBERTATEA abordează o temă încă tabu în România, dar mai ales în orașe precum Bistrița sau în alte zone cumva mai conservatoare, dar, sigur, asta e o altă problemă. Materialul, unul foarte bine scris, spune povestea unei mame care și-a crescut băiatul singură, fiind nevoită să se despartă de fostul soț, acesta fiind violent, ceea ce în România și în zonele rurale nu este nicio noutate, iar o femeie care nu e bătută sau agresată verbal și lovită este doar excepția care întărește regula. Povestea Dorinei, este povestea a mii de femei nevoite să își crească singure copiii dar este povestea înțelegerii și iubirii necondiționate față de propriul copil, de omul care este altfel.
Dorina Albu pedalează din zona industrială a Bistriței spre satul în care locuiește. Poartă un ghiozdan mic în spate și nu își arată cei 48 de ani. Chiar și după 12 ore de muncă într-un magazin din zona industrială, se bucură de drum, de timpul care îi rămâne până la următoarea tură, câteva ore doar ale ei. „Așa liberă mă simt pe bicicletă, ca o pasăre”. „Nu, are un iubit. E gay” Libertatea a fost mereu importantă pentru Dorina, deși a venit cu un preț greu. În 2000, anul despre care spune că a fost cel mai greu din viața ei, s-a despărțit de soțul ei, care era violent și o înșelase. A rămas singură, muncitoare într-o fabrică din Bistrița, nevoită să își crească fiul cu un salariu minim pe economie. Sprijin din partea familiei nu a avut, pentru că acea familie nu exista. Dar dacă nu ar fi plecat atunci din acea relație violentă, acum ar fi fost o altă femeie, crede Dorina. Una mai temătoare, mai dependentă, mai înfricată de ce spun cei din jur. „Eram umbra aia, în întunericul ăla, și nu ajungeam să fiu așa deschisă, să pot să vorbesc despre asta, să înțeleg”.
Pentru Dorina, cunoașterea a fost medicamentul care a liniștit-o. Pe măsură ce înțelegea, frica se făcea tot mai mică. Și-a dat seama că nu e un capăt de lume și că scenariile foarte negative pe care și le făcea despre viitorul lui erau expresia propriilor temeri și rușini. L-a încurajat să vorbească deschis, cu oricine, despre faptul că e gay. Dacă cineva te va respinge, înseamnă că omul acela nu merită să fie în viața ta, l-a sfătuit. Dorina e mândră de fiul ei, pentru că e un adult empatic, independent. Când lumea o întreabă despre el, vorbește deschis, fără rușine.
Citeşte întreaga ştire:„Pe Dumnezeu nu pot să pun mâna, pe fiul meu, da”. Lecția iubirii necondiționate a unei mame din Bistrița pentru fiul ei gay
FOTO: LIBERTATEA
