Unde devine acasă când ne rupem de „acasă”? Noi ne devenim casă în orice parte a lumii şi suntem propriul templu plin de întrebări, răspunsuri şi căutări neîncetate. Să nu ne oprim niciodată din căutat…
Interviu realizat de Gabriela Speriuș
Anamaria Hărănguș dă viaţă cărţilor pe tărâmurile din Bruxelles şi nu numai. Originară din Bistriţa, a studiat Dreptul, după care a urmat un moment ce a culminat cu plecarea acesteia în Belgia, unde aduce bucurie pe chipurile celor mici, prin cărţi. Anamaria se implică în această „afacere” benevol, pasiunea ei devenind un mod de a apropria românii din Belgia. Ne este mai mult decât vizibil că Anamaria este specială prin ceea ce face. Despre legătura pe care o are cu Bistriţa şi povestea bibliotecii din Belgia, ne va povesti chiar ea într-un interviu marca InfoBistrița. Biblioteca Prichindeilor din Belgia a devenit, în scurt timp, o comunitate.
Cum o putem cunoaşte mai bine pe Anamaria?
Urmărind biblioteca pe facebook. Am 29 de ani, o fetiță de 3 ani şi, de un an şi jumătate am venit în Belgia, din septembrie anul trecut am deschis o bibliotecă aici.
Dragostea pentru acasă… rămâne Bistriţa nucleul pământului?
Există legături afective pe care le am cu anumite locuri, pentru mine elementele vechi ale Bistriţei au o valoare foarte importantă. Faptul că Bistriţa îşi păstrează arhitectura medievală şi a conservat-o este un lucru cu care mă mândresc.
Povestea bibliotecii din Belgia.
Pentru mine a fi înseamnă a face. Eu sunt mânată de energia aceasta de a întreprinde mereu ceva. Atunci când m-am trezit în Belgia, necunoscând pe nimeni şi tot aducând cărţi mereu, am vrut să le dau un sens. Am căutat pe internet, am văzut că exista un proiect asemănător cu ceea ce voiam eu implementez, în Praga, am contactat-o pe Ana Răduleţ, care coordona biblioteca din Praga. Ea mi-a povestit ce presupune, cum se face şi în septembrie deja a început totul. Cărţile sunt la mine şi urcate într-un catalog online, de unde părinţii pot să şi le rezerve şi primesc acces la bibliotecă. Pentru a le primi, fie ne întâlnim, fie le trimit prin poştă.
De ce ai ales un antreprenoriat cu cărţi? Cât de atraşi sunt copiii de cărţi?
Nu este un atreprenoriat, este o acţiune voluntară, eu am un câştig sentimental şi emoţional. În momentul în care am venit aici, mi-am dat sema ca e mult mai greu să ai acces la cărţile din limba română, eu sunt o împătimită şi i-am citit fetei mele de când era super mică şi a fost şi cea mai uşoară formă de a mă juca şi interacţiona cu ea. Dacă mie îmi este greu, care fac eforturi şi îmi doresc să am acces la ele, pentru alte persoane clar este mult mai greu. Având colecţia de 100 de cărţi, am pus-o la dispoziţia părinţilor în mod gratuit şi să încurajăm lectura de vârste cât mai mici.
Cât se investeşte în această acţiune?
Eu continui să cumpăr cărţi, mi le și oferă cadou și rudele și prietenii care ne vizitează. De când biblioteca a început să se dezvolte, am investit în marketing, am făcut tot felul de campanii pentru a-i premia pe copii în cazul în care sunt fideli bibliotecii, stikere. Pe măsură ce au veni foarte mulţi doritori şi cititori, editurile din România au început să ne doneze şi tocmai ce am câştigat o finanţare pe baza unui proiect din partea departamentului „Pentru românii de pretutindeni”.
Ce activităţi desfăşori prin intermediul bibliotecii?
Am început să fac în cadrul asociaţiei de români de aici din oraşul din care locuiesc, ducând conceptul mai departe. Fac ateliere de lectură, în sensul că mă întâlnesc cu copii de 3-6 ani, le citesc şi în funcţie de temă, facem diverse jocuri prin care exersăm cuvinte legate de ea.
Care a fost impactul în rândul românilor?
Iniţial, oamenii cu care am intrat în contact şi le-am vorbit despre proiect au fost sceptici. Era cumva greu de crezut că îmi pun la dispoziţie cărţile gratuit, cu riscul de a nu le mai recupera vreodată întregi şi a fost privită cu scepticism. Apoi, am ajuns în rândul oamenilor care chiar voiau să citească şi mă focusez pe aceşti oameni. Vreau să construiesc o comunitate în care nu doar că citim copiilor, dar biblioteca mea în proporţie de 90% respectă standarde foarte înalte legate de mesaj şi ilustraţie. Avem cele mai noi cărţi de pe piaţă, atent alese mai ales pentru vârstele de 3-5 ani.
Biblioteca este activitatea ta principală?
Am un job, de bibliotecă mă ocup atunci când când termin cu restul activităţilor pe care le am de făcut.
Această idee de ce nu a venit şi pentru România?
Nu ştiu, cumva poate nu am simţit nevoia să mă conectez la o altă comunirate fiind totul foarte familiar. Nu m-am gândit că e necesar, accesul în România fiind destul de facil, preţurile nu sunt foarte mari şi nu sunt piedici. Aici este mult mai greu. Un astfel de proiect a avut mult mai mare impact.
Cât de des vii acasă?
Vin părinţii mei destul de des la mine, aşa păstrez legătura cu Bistriţa şi familia.
Unde vezi acest proiect peste 10 ani?
Îmi doresc să se dezvolte şi să devin cumva recunoscută la nivelul întregii ţări, la un moment dat sper ca proiectul se se autofinanţeze.
