”Peripețiile” unui turist în Bistrița-Năsăud sau cum se vede Colibița cu alți ochi. Știați că BN înseamnă BOGAȚII NORDULUI

Titus Negrescu este unul din mulții turiști care ajung în județul Bistrița-Năsăud și care, după ce a vizitat ce  a avut de vizitat a scris un fel de jurnal de călătorie și, în care apar ”chestii” care nu plac nimănui despre Colibița, prețuri și nu numai. Hai să vedem despre ce este vorba:

Cum a fost turismul în Bistrița-Năsăud? Cam nasol, hai să vă povestesc. Ca mulți alți români am auzit din presă despre „marea de la munte”, despre minunea minunilor, despre bijuteria turismului românesc care se află niciunde altundeva decât în județul Bistrița-Năsăud. Am luat legătura cu niște prieteni și i-am anunțat că venim, să ne găsească o cabană. Zis și făcut.

 

Dincolo de prețurile cerute de unele cabane sau „hoteluri de lux” care aduc mai degrabă a all-inclusive în Dubai, am înghițit în gol și am ales o cabană frumoasă la doar o mie de euro pentru 4 zile. Vorba aia, o dată în viață mergi să respiri aerul cel mai curat din întreg arcul carpatic.

 După doar 9 ore pe drum am ajuns în BN (la ce prețuri am găsit prin Colibița, am înțeles că BN vine de la Bogații Nordului) și ne-am instalat.

Cabana și gazda noastră au fost minunate. Nu același lucru pot spune despre vecinii de la cabana de alături care au crezut că ne plac manelele atât de tare încât vrem să le ascultăm până seara târziu. A doua zi, de dimineață, ca omul gospodar, am început să ne facem planuri de vizitat prin județ.

 Am început frumos, cu Google, să scriem cuvinte cheie: vizitează Bistrița-Năsăud, turism Bistrița, locuri de vizitat. Oricât ne-am chinuit, aceleași bloguri generice cu „locuridinromania punct ro și alte asemenea. Nimic specific, nimic clar. Am renunțat și ne-am întrebat gazda cum ajungem la lac. Am înțeles că avem două variante: mergem până la coada lacului sau la Fișărmen (de ce avem denumiri englezești într-un loc ce se presupune că folosește calitățile și atuurile locale? Era luată denumirea de Pescarul?). În fine, era mai aproape Fisherman și am mers pe jos până acolo.

 Ne-a fost dat să vedem în câte culori poate fi vopsit polistirenul aplicat peste ceea ce poate fi descris doar ca prostie arhitecturală. Eu înțeleg că în zonă se zice că un om este cu atât mai „lotru” cu cât are casa mai mare și mai portocalie dar nu înțeleg de ce autoritățile locale și hai să o zicem pe aia dreaptă, autoritățile județene, au permis așa ceva în Colibița?!

 Dacă vrei să ai o stațiune de talie națională (poate chiar internațională) atunci e „musai” să ai un regulament urbanistic clar, un regulament coloristic și o temă de construcție unitară. Nu mai insist dar nu pot să zic decât că stațiunea, înafară de drumul impecabil, nu are nimic frumos. Hoteluri opulente parcă scoase din reviste de arhitectură, amplasate la marginea șoselei, case ce aduc a blocuri de locuință și toate scose din context.

 Nenea, ce cred că administra Fișermen, era ofticat că nu mai vin domnule turiști ca altădată. În gândul meu, văzând câtă lipsă de viziune a fost când s-a construit complexul, am înțeles imediat de ce lumea evită locul.

 Cade piatra pe voi (la propriu) și nu ați găsit altă soluție de pavare decât cu pavajul ăl mai ieftin? În curte ați pus niște piscine din policarbonat în loc să folosiți materiale naturale?

 În aceeași după-masă am lămurit și coada lacului. Acolo ne așteptau niște văcuțe drăguțe ce pășteau și un domn într-o rulotă despre care nu eram siguri dacă locuiește acolo sau i s-au părut prea scumpe cabanele. Ne-am uitat la lac, am aruncat două pietre și am plecat.

 Deja începeam să ne dăm panică că am venit degeaba, aflasem deja că Dracula și-a închis castelul și altceva nu mai știam despre Bistrița.

Am început cu telefoane în stânga dreapta și să căutăm pe site-uri oficiale.

 Am găsit site-ul Consiliului Județean iar cu această ocazie am aflat că județul se consideră „Poarta Transilvaniei”. Nu știu cum s-au uitat consultanții pe hartă dar geografic, BN este poarta..de ieșire a Transilvaniei, sau în fine, dacă te uiti dinspre Moldova, da, este portița ce te aduce mai aproape de Cluj.

 Am găsit și un site dedicat porții Transilvane care ne informează că undeva prin aprilie, ceva elevi au vizitat Biblioteca Județeană. Am găsit și 100 de locuri „MUSAI” de vizitat (cine o mai fi și Musai ăsta, zău că nu am aflat) pe care le-am numărat, nu erau 100 iar câteva nu erau în județul BN. Oricum, nici unul dintre obiective nu avea detalii clare legate de ore de vizitare sau contact.

 Site-ul nu are nici o traducere în vreo limbă de circulație internațională în schimb abundă în regionalisme. Este drăguț așa, dar eu nu am înțeles nici jumate din ce a vrut să zică autorul.

 Tot de aici am aflat că există o Asociație de Dezvoltare Intercomunitară dedicată turismului bistrițean dar care nu are site și nici un număr de telefon ca să sunăm. Per total o treabă de mântuială din bani publici cel mai probabil.

 Am renunțat. Am căutat primăria Bistrița-Bârgăului. Un site mai urât nu ne-a fost dat să vedem. Nu sunt în măsură să dau sfaturi nimănui, dar dacă găzduiești în comuna una dintre cele mai vestite stațiuni turistice din țară, nu te ocupi să o promovezi deloc?

 Am încercat și la primăria municipiului Bistrița. Cred că toate instituțiile din județ s-au înțeles între ele să ascundă tot ce înseamnă turism local, altfel nu înțeleg cum e posibil să nu găsim nici aici nimic. La primăria Bistrița am găsit secțiunea turism unde scrie ceva de operatorii economici sprijiniți..în fine, altă bătaie de joc, un wordpress, de astă dată făcut din bani europeni.

 Nu mai lungim povestea, am vizitat și orașul, scurt, am făcut poze la turnul bisericii din centru și cam atât. Centrul orașului deși este frumos, este insalubru, clădirile arată neîngrijit iar umbreluțele de bere arată de parcă anii 90 nu s-au terminat la Bistrița.

În rest, cât am stat în zonă am mâncat la o păstrăvărie despre care am aflat din greșeală și cam atât.

 Vă scriu această scrisoare sperând că veți înțelege și veți corecta. Nu doresc să critic sau să supăr nici un bistrițean de bună credință, cu atât mai mult cu cât am simțit căldura oamenilor din aceste locuri și am prieteni buni din județul Bistrița-Năsăud.

 Este trist să vedem atât de multă lipsă de putere și coordonare, să vedem cum ceea ce putea să fie un reper al turismului românesc este de fapt o bulă prea umflată de mass-media națională care atunci când se va sparge va lăsa în urmă investiții de milioane de euro în hoteluri și cabane goale. Atunci vor sta toate autoritățile locale și județene, în „poartă”, și se vor uita la alte județe precum Maramureș și Suceava cum își iau avânt, cum turiștii aleg autenticul în locul prostului gust și a prostiei.

 

 

Share

Facebook
WhatsApp
Email
Print

LATEST POSTS

Advertisement
Colecteaza Selectiv
Editors Picks
Latest Posts