Conform Barometrului vizibilităţii miniştrilor, o analiză realizată de News.ro şi de Agenţia de monitorizare Klarmedia, pe baza monitorizării presei scrise şi online, în acest moment premierul Nicolae Ciucă și ministrul Sănătăţii Alexandru Rafila, sunt cei mai vizibili oameni politici ai momentului. La începutul acestei luni, Nicolae Ciucă era totodată cel mai de încredere om din interiorul PNL, potrivit măsurătorilor INSCOP.
Aspectele acestea sunt importante deoarece în perspectiva alegerilor prezidențiale, aflate acum la mai puțin de 2 ani distanță, partidele încearcă să identifice posibili candidați pe care să îi promoveze în prim-planul opiniei publice. Istoria democrației post-decembriste din România ne oferă câteva tipare de acțiune. Partidele trec printr-un proces de selecție internă, iar prezidențiabilii care rezultă în urma acestui proces sunt de regulă agreați de cercul restrâns de la vârful partidului. În cazul PSD observăm că de-a lungul timpului un tipar clar – candidatul la alegerile prezidențiale a fost întotdeauna președintele partidului. Pe de altă parte, în cazul PNL, regula aceasta nu s-a aplicat întotdeauna.
Cine va fi prezidențiabilul PSD?
Dacă istoria democrației post-decembriste din România poate fi un ghid, atunci răspunsul la întrebarea “cine va fi prezidențiabilul PSD?” nu poate fi decât unul – președintele Partidului Social Democrat. De-a lungul timpului social-democrații au rămas consecvenți din acest punct de vedere. Ion Iliescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta și Viorica Dăncilă, au fost prezidențiabilii PSD și în același timp președinți ai PSD. Asta nu înseamnă că ei nu au avut contra-candidați interni. În 2019, pe lângă Viorica Dăncilă, Eugen Teodorovici își anunța intenția de a candida în alegeri. Presa l-a portretizat drept un posibil prezidențiabil. Dar în final PSD nu avea să rupă tradiția și a trimis-o în cursa pentru Cotroceni pe Viorica Dăncilă.
Prin urmare, în ciuda faptului că alți membri PSD ar putea avea o mai mare vizibilitate și chiar o încredere mai mare, este greu de crezut că social-democrații vor trimite alt om în alegeri, în afară de președintele partidului, în cazul de față, Marcel Ciolacu. Pe lângă faptul că ar reprezenta o rupere față de cutuma PSD, un prezidențiabil care să nu fi fost președintele partidului riscă să devină un nou pol de putere și deci o posibilă amenințare. În concluzie, în cazul PSD, ne putem aștepta ca viitorul prezidențiabil să fie președintele partidului, indiferent de numele acestuia. Nu același lucru l-am putea vedea însă în cazul PNL.
Cine va fi prezidențiabilul PNL?
În ceea ce privește prezidențiabilul PNL, experiența liberalilor a fost mixtă de-a lungul timpului. Liberalii fie au mers în alegerile prezidențiale cu președintele partidului, exemplul Crin Antonescu, fie au sprijinit un candidat comun, exemplul Traian Băsescu, fie au mers cu un candidat care nu era președintele partidului, dar care se bucura de o mare vizibilitate publică, exemplul Klaus Iohannis. Interesant de observat e că dintre toate aceste scenarii doar ultimele două au fost câștigătoare. În 2024 sunt șanse mici să vedem un candidat comun. Așadar pentru liberali există doar două variante – fie vor merge în alegeri cu președintele partidului, fie vor propulsa un outsider care se bucură de vizibilitate și încredere. Dacă se întâmplă ca acesta personaj să fie chiar președintele partidului, atunci liberalii îl vor sprijini cu siguranță pe acesta. Dar dacă un alt liberal va beneficia de mai multă încredere și vizibilitate, atunci nu este deloc exclus să vedem reeditat scenariul din 2014 – atunci când PNL a propus un candidat la prezidențiale care nu era și șeful partidului (Alina Gorghiu deținea președinția PNL, iar liberalii au venit cu un candidat din exterior, primar al Sibiul, Klaus Iohannis).
Prin urmare, strategiile PNL și PSD ar putea fi complet diferite. Pentru social-democrați prezidențiabilul va fi după toate probabilitățile președintele partidului, indiferent de numele acestuia. În cazul liberalilor, candidatul ar putea fi omul care se bucură de cea mai mare încredere și vizibilitate, indiferent dacă acesta este sau nu președintele partidului.
