Prin 2014-2015, cred, am ajuns și eu la Feldru, la George Nechiti și la muzeul său familial, singurul muzeu particular din județul Bistrița-Năsăud la acea vreme, deși, nu știu la această dată să mai existe un asemenea spațiu expozițional cu vreo 2.500 de obiecte și care să acopere întregul lanț ”trofic” al tradiției populare a vechii văi a Someșului. Am vorbit despre multe, am filmat la fel de mult, de fapt eu am vorbit, iar Cornel Ciocan și-a făcut impecabil treaba, detalii, obiecte și toată acea atmosferă de lume veche și pe care doar obiectivul unei camere în spatele căreia se află un profesionist o poate reda.
Atunci, George Nechiti avea 67 de ani, iar astăzi aflu de la Radu Sârbu ca a plecat să facă un muzeu și în raiul colecționarilor. Feldru, Valea Someșului, județul Bistrița-Năspud pierd un om pentru care arta și tradiția populară reprezenta aproape tot.
Ce scriam în 2015?
Spaţiul expoziţional este format din cinci încăperi. Acest punct muzeal a fost fondat de către George Nechiti şi conţine peste 2.500 de obiecte. Colecţia cuprinde costume, ţesături, ceramică, obiecte din lemn, expuse în curte, într-un spaţiu amenajat, şi mai ales în mansarda casei, compartimentată astfel încât obiectele să fie grupate pe categorii, în funcţie de utilitatea lor iniţială şi de aspect. Există în mansardă un colţ religios, cu icoane pe sticlă şi pe lemn, veşminte liturgice şi obiecte de cult. Într-un alt spaţiu, rezervat copilului, poţi admira un căruţ adus în 1904 din America, leagăne din lemn şi săhăidace, dar şi o minge din iască de mesteacăn, făcută în casă. Nu departe, sunt ordonate pe rafturi ceasuri, ticlăzăie, ustensile de bucătărie, apoi maşini de tors, sucale, ragile şi râşchitoare. „Zona oilor” cuprinde lăcriţe pentru păstrat brânza, cupe, fideleş pentru laptele acru, bahorniţa pentru cheag, budeşti şi bărbinţe, jintălăul pentru mestecat laptele în cegat şi cămăşa impregnată cu unt şi funingine a ciobanului.
Într-un colţ este sugerată „camera de zăstre”, cu farfurii, ştergare şi ladă de zestre, iar patru manechine sculptate de colecţionar şi îmbrăcate în port sugerează o familie de ţărani. De altfel, în colecţie există numeroase costume reprezentând portul local. Mândria colecţiei de port o constituie cojocul pentru gazde, un cojoc frumos împodobit, purtat numai de femeile înstărite la biserică. Pe hol sunt expuse trofeele de vânătoare, iar în curte uneltele de lucru, care nu lipseau până de curând din nicio gospodărie: cirul de îmblătit, gloagărul pentru despicatul cherestelei şi multe altele. Dincolo de obiectele colecţionate, se află povestea lor. Nu multă lume mai ştie la ce folosesc, cum se folosesc şi cum se fac, căci bătrânii se sting şi tinerii sunt interesaţi de civilizaţia modernă.
Muzeul sătesc ,,George Nechiti’’din Feldru se află sub patronajul ,, Muzeului Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti. Vizitatorii îşi găsesc aici clipe de o reală contemplare, de admiraţie pentru această surprinzătoare colecţie de obiecte, dar mai ales, faţă de aceşti oameni atât de pasionaţi în domeniul etnografiei. Din însemnările făcute în cartea de onoare a muzeului se poate constata că pe aici au trecut numeroşi turişti români, dar şi străini, veniţi din Franţa, Brazilia, Germania sau SUA, care s-au bucurat de această,, veşnicie’’care s-a născut la sat. Demne de remarcat sunt şi comentariile laudative de pe facebook adresate acestor oameni care n-au avut nevoie de diplome sau specializări în acest domeniu pentru a-şi împlini un vis, ci pur şi simplu de pasiune înnobilată de dăruirea lor sufletească.
