Adrian Linca, da, mai vine cu o poveste în care împletește sportul cu altele, în general împletește viața așa cum e ea cu bune, mai mult rele, dar așa e viața. Acum e vorba de un fost portar la echipa de copii pe care Linca o antrena în vremuri demult apuse… hă, hă, asta era tocmai prin 2005. Am văzut de mai multe ori echipa lui Linca jucând chiar pe ”Liviu Rebreanu”, dar, pilda lui Linca e una cât se poate de potrivită pentru aceste zile. Cert, sportul nu face rău nimănui, iar dacă reușești să îl combini cu școala și cartea, iată, faco performanță precum fostul portar al echipei de copii a lui Adrian Linca. E vorba de bistrițeanul Gălățan Răzvan, actualmente director operațional la o multinațională și premiat la Gala Premiilor CAPITAL pentru performanță în consultanță în domeniul fondurilor europene.
ADRIAN LINCA: Prin 2005, în paralel cu presa, am pregătit o echipă de copii, dacă tot aveam carnet de antrenor, cu viză la zi. A fost ca-n filmul ăla cu personaje din desene animate care se luptă cu adversari din lumea reală. Am improvizat o echipă de la Juventusul lui Valer Someșan, ne-am înscris în campionatul județean și în primul meci am luat 15-0 la Teaca.
Aveam 3 mingi de mușama căpătate de la un prieten, un rând de treninguri făcute cu ajutorul lui Sorin Borzoș de la vamă și ne antrenam la CPL, pe bitum și pe un teren de pământ, un pic mai mare ca ăla de handbal.
În primul an am pierdut toate meciurile de la 5 în sus, în al doilea am terminat campionatul pe podium, iar în al treilea am jucat la republicani.
Însă, dincolo de rezultate, care n-au cum să nu apară cu muncă și seriozitate, am înțeles atunci care-i puterea adevărată a sportului. Aceea de a forma caractere puternice și sănătoase. Foarte mulți dintre copiii ăștia n-au ajuns să joace fotbal mai sus de liga a 4-a. Dar au devenit OAMENI și au prins drag de sport pentru toată viața.
Uite un exemplu: Gălățan Răzvan. Portar talentat, ambițios, băiat deștept. A încercat să-i calce pe urme bunicului său, care a fost portar, pe vremuri, la Gloria. Însă, pe Răzvan nu l-a ajutat prea tare fizicul, altfel ajungea mai departe de Voința Cetate, unde a jucat la seniori. Dar s-a ținut de carte și a devenit director la o multinațională.
Ieri a fost premiat în Gala Capital pentru performanță în consultanță pe fonduri europene. Adică, e cel mai tare în România pe domeniul ăsta. Mno, beton, nu?
Așa că, ce vreau să le zic părinților care nu-și duc copiii la sport sau care vor să scoată musai campioni mondiali din ei. Greșiți, oameni buni! Miza nu e performanța în sport, care-i greu de atins azi și care cere muuulte alte ingrediente nu doar sprinturi și flotări.
Miza e sănătatea și caracterul care vin vin aproape la pachet cu sportul!
