Ziua intrării Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, când Mântuitorul a fost întâmpinat cu ramuri de finic – moment consemnat în spiritualitatea populară sub denumirea de Florii – însumează concepte simbolice, care reprezintă unitatea dintre spirit și materie, între cer și pământ.
Romanii făceau mari serbări de primăvară, când în cinstea zeiței Flora (zeița vegetației) își ofereau reciproc ramuri verzi înmugurite, iar mai târziu, la poporul român întâlnim un ceremonial complex, asemănător, dedicat un zeități vegetariene autohtone (Lazăr, Lăzărică), un scenariu de reînoire simbolistică a timpului.
Floriile reprezintă pentru calendarul popular și momentul când se consacră valoarea culturală și religioasă a salciei, arbore cu statut simbolic bine nuanțat, de la credință și rit, la textul folcloric. Deci, în afara semnificației religioase, Floriile o au și pe aceea a revenirii primăverii în deplinul înțeles al cuvântului, cu toți pomii înfloriți. În spiritualitatea populară, Floriile sunt încă vii ca moment de vehiculare și de arborare a ramurilor verzi de salcie cu mâțișori. În Duminica Floriilor, după ce aceste ramuri au fost recoltate cu o zi înainte, sunt duse la biserică spre a fi sfințite, ele căpătând virtuți aparte.
Ramurile devin cu această ocazie simboluri apotropaice (de apărare a gospodăriei și animalelor de duhurile malefice), sunt divinatorii (numărul mugurilor de pe o ramură arătând omului cât va trăi), fertilizatoare (se pun pe straturile din grădină, în cuibarele cloștilor), terapeutice (fiind folosite în medicină).
Mâțișorii se păstrau la icoane, pe sub streșine iar peste an se utilizau la farmece și vrăjile de dragoste sau la apărarea de grindină și furtuni, crengile cu mâțișori aprinzându-se sau erau aruncate în curte în momentul când începea furtuna.
Acum în preajma Paștelui, când ramurile înmugurite și sfințite la Florii pregătesc calea unei Învieri repetabile, ne asociem și noi urărilor de bine precum celor din versurile populare ,,Ziua de Florii / Multe bucurii / Noroc și sănătate / Și gânduri curate”.
Sursa text: Mihai Camilar, ,,Calendarul popular bucovinean”, Editura ,,Mușatinii”, Suceava, 2012, pag. 108 – 111.
Postare propusă de Camelia Năsăudean – Referent Multimedia, Biroul Cultură Tradițională – Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.
