Poezia mare se naște în spațiile mici și se citește tot într-o zonă care nu necesită decât lectori și auditoriu. Asta a vrut Gelu Vlașin pentru a-și lansa la Bistrița volumul Modus Vivendi“, o antologie de poeme publicată la editura Școala Ardeleană cu o grafică minimalist și care aparține artistului Miron Duca, plecat dintre noi, pictor adept al minimalismului.
Prezenți la eveniment au fost primarul Ioan Turc dar și viceprimarul Sorin Hangan, iar oficiile de bune gazde literare le-au făcut părintele Ioan Pintea, director al Bibliotecii Județene dar și Zorin Diaconescu, scriitor și journalist.
Părintele Pintea, poet și el, a vorbit la superlative despre Gelu Vlașin dar și despre poezia pe care o scrie unul din puținii poeți debutați de Nicolae Manolescu într-o perioadă când poezia românească își căuta o nouă respirație, ceva mai adecvată pentru vremea lui ”Internet-vodă”.
Zorin Diaconescu, un adept al zicalei : ” Criticii nu sunt altceva decât niște poeți ratați”, a făcut una dintre cele mai bune prezentări făcute poeziei scrise de Gelu Vlașin: ”Gelu nu a încercat să scrie poezie, el a încercat să trăiască poezie. Asta mă duce la un vers dintr-un foarte apropiat prieten, Ion Mureșan: „trăiește-ți viața conform gramaticii“. Gelu a încercat să își trăiască viața conform esteticii poetice.
Euu am văzut și o tendință parodică la Gelu Vlașin. Această depresie despre care ne vorbește el… a răsturnat toată paradigma și din depresie a ajuns la antidepresie, deci un fel de jubilație dacă luăm antonimul depresie. Eu am văzurt niște accente parodice, o ironie profundă la adresa unei generații care se voia cu tot dinadinsul de sacrificiu”.
Înainte de a citi câteva dintre poemele sale, Gelu Vlașin a primit un tricou pe care era inscripționat ”Vrem cultură, nu bordură”, că așa sunt vremurile, pline de bordure, el vorbind și amintindu-și, tot odadată, de diferite și importante ”pasaje de viață”: „Faptul că poezia mea încearcă să deslușească cumva tainele extențiale, tranformată din terapie personală într-un fel de tumult generat de lectură. Pentru că de multe ori, lectorul se identifică cu o parte, cel puțin, din trăirile mele personale și aici e o bucurie mare să constat, în anumite momente, că în momentul în care un cititor lecturează cartea mea ajunge să își identifice o parte din trăirea personală cu ceea ce am scris eu. Dacă dintr-o sală de 20-30 de oameni, măcar un singur lector, cititor se identifică cu o parte din cea am scris, înseamnă că nu am scris degeaba și asta este valabil pentru toți cei care scriu“.
Primarul Ioan Turc: Un eveniment literar de ținută la Clubul Cultural “CoșBook” al Bibliotecii Județene: lansarea antologiei ”Modus Vivendi”, de Gelu Vlașin, într-o atmosferă plăcută, cu prieteni care au poezia ca numitor comun. O selecție de poeme în lectura autorului ne-a dezvăluit parcursul liric al unui spirit liberal ancorat în prezent, revendicând versul ca expresie primordială. Un poet și scriitor român apreciat și la nivel internațional, ce a publicat și a trăit mulți ani în Occident și a cărui recunoaștere unanimă pentru merite culturale aduce un plus de prestigiu comunității noastre.
Scurtă prezentare:
Gelu Vlașin a debutat în România literară (1999) cu câteva „depresii” personale și sugestive: notații discret sentimentale dintr-o realitate cu site, internet, web, cielo, joyce lauren blanc, jacuzzi și telenovele. Postmodernistă este senzația de prozaic cotidian – nici transparentă cu totul, nici de tot opacă – peste care atârnă umbra unei femei pierdute. Cea mai mare calitate a acestei poezii, care nu pare a unui începător, este egalitatea cu sine, tonul neschimbat, nivelul pretutindeni înalt al emoției lirice. (Nicolae Manolescu)
Pare că Vlașin lucrează pe scenarii elaborate, pe care se străduiește să le destrame (de fapt, doar să le ascundă). Mecanismul acesta de relevare prin irelevanță devine un principiu de metamorfoză în baza căruia Vlașin își organizează singur rupturi de viziune și de scriitură, de parcă ar fugi și de sine și de orice etichetă. Zumzetul blancurilor dintr‑un volum e anulat de strangularea discursului în următorul și pînă la urmă din deprimismul (al cărui manifest l‑a redactat) inițial, alimentat cu destul mizerabilism, se va alege un lirism de elevație (în ultimele cicluri). Ce era ascuns, ce era destrămat, se afirmă în cele din urmă deschis. Și la Vlașin refulatul se întoarce victorios. (Al. Cistelecan)
Minimalistă prin excelență, poezia lui Gelu Vlașin nu își propune să rupă, cum se spune, gura târgului; în schimb impune printr-o distincție specială, ca un jucător de renz care, neputând concura pentru punctajul maxim, își asumă deliberat alternativa „jocului la zero”. Antenele sensibilității lirice captează un sound proaspăt, reconfortant, conturând în jurul spațiilor absente o atmosferă delicată. Gelu Vlașin e un poet deja format, cu o voce distinctă și, subliniez, cu o poetică evoluată… (Paul Cernat)
Perspectiva pe care o propune antologia de față e încurajatoare și grăitoare nu doar pentru poezia ultimelor două decenii, ci și pentru tinerele generații, pentru că oferă lecția prețioasă și din ce în ce mai vitregită de furtuna dorinței de afirmare, a echilibrului și unității. […] Din versurile de față va reieși o altă caracteristică a lui Gelu Vlașin (poetul și omul, aici suprapunerea e inevitabilă), anume generozitatea, rădăcina nevoii de a‑l observa și admira pe celălalt exact în momentele nevralgice ale umanității sale. (Ioana Tătărușanu)
Minimalism, dar nu consecvent, biografism, dar mereu blurat, totul într-o retorică voit monocordă, afazică, blazată, dar de fapt lipsită de răsuflare, ca în urma unei spaime. Nu e un defect al poeziei, este un efect asumat, construit. Dovadă că poetul rămâne consecvent, imprimă și în celelalte cărți aceeași aritmie versurilor. […] El este, prin programul său poetic, prin volumele sale consecvente, așezate în silogism, unul dintre autorii importanți ai anilor 2000. Numele lui nu poate lipsi dintr‑o panoramare serioasă a ultimelor decenii literare. (Bogdan Crețu)
Există în aceste poeme, așa cum se poate vedea, sentimentul unei „invazii” a obiectelor, care „rupe” mișcarea conștiinței, iar peste „harta” sentimentelor se abate în permanență umbra unor lucruri dizgrațioase și inutile, care o „decupează”, sfârșind prin a-i împrumuta personajului liric aspectul omului mozaic ce reproduce mimetic aspectul „fragmentarist” al realului. Iar „peisajele” lui Gelu Vlașin vor fi populate, prin urmare, de prezențe hibride, care sunt în același timp (ca la Urmuz) oameni și lucruri. (Octavian Soviany)
Poezia nu este o esență, nu este o matrice localizată într-o anumită zonă a poemului, ci este dispersia spațiilor albe difuzate pe toată suprafața lui, cuprinzând elementele minimalului compatibile cu orice experiență umană, condiționată prin existența unor contexte valorizate de componenta experienţială pe care un autor o controlează poetic. (Gelu Vlașin)
GELU VLAȘIN s-a născut în localitatea Telciu, județul Bistrița-Năsăud la data de 30 august 1966. A locuit în Madrid aproape 20 de ani (2001-2020). A debutat literar în România literară nr. 16/ 1999 cu o prezentare făcută de Nicolae Manolescu, iar debutul editorial a fost cu volumul Tratat la psihiatrie (versuri), Editura Vinea, București, 1999, prefață de Nicolae Manolescu, postfață de Paul Cernat, volum premiat de Asociația Scriitorilor din București la secțiunea Debut în 1999 și nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din România, 1999. Este membru al Asociației Scriitorilor din Spania (ACE Escritores), Uniunii Naționale a Scriitorilor din Spania (UNEE), PEN România, Uniunea Scriitorilor din România (USR), președinte al Asociației Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania (ASARS), director al Revistei Kryton din Madrid, director al Festivalului Internațional de Poezie Diverbium, președinte al Centrului European pentru Excelență Culturală. Grupaje de poezie i-au apărut în majoritatea revistelor literare din România, iar poemele sale au fost traduse și publicate în reviste din SUA, Canada, Spania, Germania, Franța, Italia, Rusia, Maroc, Argentina, Mexic, Australia, Ungaria și Israel. Poemele lui au fost publicate în peste 30 de antologii de poezie apărute la nivel național și internațional și au fost analizate în nouă volume de critică literară. Cărțile sale au fost traduse până acum în limbile: franceză, spaniolă, engleză, germană, italiană și arabă. A reprezentat România la Festivalul Internațional de Poezie „Trenul Poeților” – Cuenca 2014, la Festivalul Internațional Guillena – Sevilla, 2015, la Festivalul Internațional „Voix Vives” – Toledo, 2015, Festivalul Internațional de Poezie Ubeda / Jaen, 2016, Festivalul Internațional de Poezie „Madrid – La Nueva Paris Literaria” – 2017, 2018, 2019, Festivalul Mondial de Poezie din Madrid – NO WAR – HUG PEACE, 2019, Festivalul Internațional EXILES, 2019, Festivalul Mondial de Poezie WPI, 2019, Festivalul Internațional Febrero Poetico 2018, 2019, Festivalul Mondial de Poezie / WFP – World Festival of Poetry, 2020, Festivalul Internațional de Poezie din Medellin (Columbia), 2020. În anul 2018 și 2019 a reprezentat România la Târgul de carte din Madrid / Retiro. În 2019 și 2020 a coordonat Festivalul Internațional de Poezie Diverbium din Madrid la care au participat poeți din peste 30 de țări.
