Vladimir Putin trebuie acum să se concentreze pe două fronturi, iar dacă situația din Kazahstan nu se va calma rapid, acest lucru i-ar putea afecta strategia din vest, acolo unde a mobilizat o uriașă armată pentru a extrage concesii din partea Occidentului, arată o analiză a Atlantic Council. Criza din Kazahstan îi mai transmite lui Putin un mesaj: soluția retragerii din funcția de președinte, în favoarea unui post de unde să influențeze în continuare politica țării, pare acum una necâștigătoare.
Criza din Kazahstan încinge problemele geopolitice din Eurasia – de la eforturile Moscovei de a subjuga Ucraina la relația sa cu China, iar implicațiile pot fi foarte mari. Trupele ruse, alături de cele din alte țări ale Organizațiiei Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) au sosit deja în Kazahstan, după apelul președintelui Kasîm-Jomart Tokaev. Acest lucru este important deoarece planul lui Putin de a reinstitui influența Rusiei în spațiul post-sovietic nu se limitează la Ucraina, Georgia și Moldova. Contextul este complicat.
În 2014, Putin a declarat că Kazahstanul este o țară artificială creată de primul ei președinte, Nursultan Nazarbaev, și că populația ei înțelege importanța relațiilor apropiate cu Rusia. Etnicii ruși reprezintă 18% din populația țării, iar aceștia trăiesc în general în nord, nu departe de granița cu Rusia, adică acolo unde se află și 60% din rezervele de hidrocarburi ale țării. De la deja faimoasa declarație a lui Putin, aliații Kremlinului au continuat să ceară o „reunire” a Rusiei cu nordul statului central-asiatic. Dar China are și ea propriile interese economice și investiții în Kazahstan, dar și pretenții teritoriale. Intervenția Rusiei s-ar putea dovedi importantă în relația cu China.
Apoi, pentru Kremlin, revolta din Kazahstan vine într-un moment tensionat. În jur de 100.000 de militari au fost mobilizați la granița ucraineană, în tentativa de a obține o serie de concesii din partea Kievului și a Occidentului. Putin se află prin urmare în fața unei dileme, arată analiza Atlantic Council. Ar trebui să își continue campania de intimidare pe frontul de vest sau ar trebui să se concentreze mai degrabă pe ce se întâmplă în sud? Sau le poate face pe amândouă? Pentru Rusia, scenariul preferat al fi cel în care misiunea CSTO va reinstitui cât mai rapid ordinea în țară. Este clar că presiunea militară de la granița ucraineană a produs rezultate, așa că Putin nu dorește să strice ceva acolo, reducând numărul de soldați. Dacă mobilizarea inițială a trupelor CSTO se va dovedi insuficientă, iar protestele vor continua în Kazahstan, lucrurile s-ar putea complica. Poziția Moscovei în Asia Centrală s-ar putea deteriora dacă revolta va produce un guvern reformist sau dacă Tokaev se va gândi să ceară și ajutorul Chinei pentru a rămâne la putere
În acel moment, Putin ar putea lua în calcul o retragere măcar temporară și parțială a trupelor de la granița ucraineană, pentru a le concentra în Kazahstan. Ecuația complicată a relației cu Kazahstanul Ce se va întâmpla în continuare în Kazahstan însă și care sunt planurile Rusiei? Moscova a considerat întotdeauna că autoritarismul regimului kazah este necesar, fiind o caracteristică stabilizatoare. Corupția a fost văzută și ea drept inevitabilă, deci tolerată. Alte aspecte însă, cum ar fi politica externă multi-vectorială kazahă, care încerca să balanseze relațiile cu Rusia, dar și cu China sau cu Occidentul sau cu Turcia, iritau Kremlinul, arată o analiză a think-tank-ului Carnegie Moscow Center.
Președintele kazah Tokaev nu este neapărat un client al Moscovei, dar răsturnarea lui ar însemna că forțele ultranaționaliste kazahe ar putea veni la putere, urmate, posibil, de radicalii islamiști. Deci Tokaev trebuie salvat, așa cum a fost salvat și liderul de la Minsk, Aleksandr Lukașenko. Ceea ce ne readuce la dilema lui Putin cu privire la forma misiunii din Kazahstan. Dacă misiunea forțelor ruse se va extinde dincolo de cei 2.500-3.000 de militari mobilizați acum, asta ar putea genera sentimente ostile în rândul cetățenilor kazahi, în relație cu Moscova. Sau poate chiar o formă de rezistență. Acest lucru s-ar putea vedea și acasă în Rusia, unde, potrivit sondajelor, cei mai mulți cetățeni se opun unei mobilizări a trupelor ruse în Kazahstan.
Există evident și o oportunitate. Dacă Rusia reușește să proptească cu succes regimul kazah, atunci acțiunea ar putea avea drept efect un Kazahstan mai apropiat de Rusia. Iar politica externă s-ar putea orienta mai clar spre Moscova, așa cum s-a întâmplat și în cazul Belarusului sau a Armeniei.
În acest moment, cel mai probabil scenariu pare a fi acesta din urmă, motiv pentru care Moscova a și dat undă verde misiunii de intervenție. Pentru Putin, soluția Nazarbaev nu mai pare viabilă Pentru alți experți, protestele din Kazahstan, îndreptate împotriva regimului și a lui Nursultan Nazarbaev, fostul președinte care a continuat să mențină influența prin președinția Consiliului de Securitate, sunt și un semnal direct pentru viitorul lui Putin. După ce Nazarbaev a părăsit președinția pentru a prelua șefia acelui Consiliu de Securitate, unii observatori au sugerat că președintele rus ar putea urma modelul kazah. Într-adevăr, Putin se apropie de finalul unui nou mandat și va trebui să ia o decizie în privința felului în care va continua. Scenele de furie din Kazahstan, unde protestatarii au dărâmat statuia lui Nazarbaev din orașul Taldikorgan, ar putea să-l determine pe Putin să concluzioneze că cedarea frâielor puterii este o strategie periculoasă. Președintele kazah Tokaev a anunțat de altfel miercuri că îl va înlocui pe Nazarbaev la șefia Consiliului de Securitate, îndepărtându-l astfel complet pe mentorul său din sfera puterii.
„Acum Putin nu va mai fi așa de dispus să își părăsească poziția pentru un succesor”, a observat Alexander Baunov, analist al think-tank-ului Carnegie Moscow Center, citat de publicația rusă de limbă engleză The Moscow Times.
