La ora 8.30 eram deja în față la magazinul Romarta, mai erau câțiva curiosi de ce se va-ntâmpla, în fața ‘județenei de partid’ deja erau puse în dispozitiv- armata, miliția și securitatea. Un individ în civil ne-a ordonat să părăsim zona, am ripostat spunând că așteptăm să se deschidă magazinul, a plecat furios. Cu semnul întrebării este prezența unor mașini cu numere rusești care au trecut prin față pe la Coroana, claxonând și cu steagul României fluturând la geamuri. Se vorbea că cei din zona industrială au pornit spre centru.
Am mers la lucru pe Teilor, la I.C.S.M.I., unde am reușit să-i motivez pe colegi să ne alăturăm manifestanților. Oameni pe trotuare, la geamuri, aplaudau și ne încurajau. La han, pe Avram Iancu, în dreptul regimentului ne aștepta un dispozitiv format din soldați înarmați, au fost altercații care puteau să se sfârșească rău, până la urmă un ofițer și-a trântit casca de asfalt și a ordonat soldaților să între în cazarmă.
Un alt dispozitiv militar ne aștepta la începutul străzii Ioan Slavici, coloana a trecut pe lângă liceul Rebreanu, am mers pe bulevard și am ajuns în față la Coroana, piața umplându-se în scurt timp. Am întâlnit mulți prieteni, ne-am îmbrățișat, era ca o eliberare după mulți ani de reținere. Cei mai îndrăzneți au urcat la balcon, când l-am văzut și pe Nelu, m-am liniștit. La un geam deasupra poștei, medicul Popa a scos un televizor spunând că Ceaușescu a fugit din București cu un elicopter, a fost ca o confirmare a începutului de schimbare.
Aveam un băiat de trei ani, așa că am plecat acasă, urmărind la televizor desfășurarea evenimentelor. Seara eram din nou în stradă, civili și militari, în mici grupe de patrulare și supraveghere. Răgușeala era o dovadă că cei întâlniți au fost printre demonstranți, ea ne-a afectat zile în șir.
La București un alt mare semn de întrebare a apărut odată cu aducerea unor vechi politruci pe un culoar parcă gândit mai demult și mai ales scăparea generalului Militaru, viitorul ministru al apărării, referitoare la FSN- “FSN funcționează de șase luni de zile, domnule”. Am fost ales șeful noii formațiuni pe întreprindere. După puțin timp eram printre primii membri al proaspătului PNL apărut la Bistrița, participând la primele alegeri libere din ’90 și ’92, trimis la secția nr.1 de la Casa de Cultură. După mineriade și reapariția pe scenă a vechilor actori și mai ales după apariția rezultatelor electorale, constatarea că vina și cauza problemelor cuprinde tot spațiul înconjurător m-a făcut să mă retrag în munții mei, unde sunt și în prezent…
