Proiectul Gloria 2018 Bistrița-Năsăud este cel mai important proiect handbalistic din Bistrița-Năsăud, din toate timpurile, am putea spune. Gloria trece printr-o perioadă proastă, dar nu trebuie să uităm că acest club a reușit performanțe istorice pentru handbalul bistrițean feminin. Bistrița era un municipiu pentru care o echipă de handbal în Liga Națională era doar un vis și, de 5 ani, suntem acolo, printre cei mai buni, perioadă în care am terminat un campionat pe locul 3, am fost aproape să câștigăm Cupa României și am ajuns în sferturile unei competiții europene. Nu mai vorbim de marile handbaliste ale României sau ale altor țări, care au jucat și joacă la Bistrița. Da, se bagă bani publici, mulți, dar banii nu garantează succesul în sport, fie ei publici sau din sponsorizări și, raportat la alte județe din țară sau la alte țări, în Bistrița-Năsăud se alocă puține fonduri pentru handbal. Nu vedetele și echipa mare reprezintă cel mai mare câștig al acestui proiect însă, ci sutele de junioare, din tot județul, care sunt motivate să facă handbal, care au rezultate și care sunt promovate în presa locală. Dacă se continuă munca în ritmul ăsta, Bistrița-Năsăud ar putea da, în câțiva ani, handbaliste de talie mondială. E important însă ca tineretul să aibă o echipă mare, ca inspirație, ca motivație.
Și revenim la subiectul arzător al echipei de senioare, o echipă ce e într-o mare derivă, fără un antrenor încă, parcă părăsită și de suporteri, pe un loc rușinos în clasament. N-am fost de acord cu plecarea lui Pașca, într-o perioadă în care lipsa rezultatelor a depins mai puțin de el și mai mult de un cumul de evenimente nefaste, la începutul pandemiei. Șocul plecării sale nu s-a produs, iar Horațiu Pașca a avut rezultate mai bune la naționala de tineret, decât echipa Gloriei fără Pașca. Nici nu l-aș fi concediat pe Rasmussen așa de repede, la mijlocul unui sezon cu o echipă aproape nouă, cu multe arbitraje potrivnice. Suporterii au memorie scurtă. Funny fact: cei care, nu demult, îi cereau demisia lui Horațiu, cer acum întoarcerea lui la echipă. Și tot suporterii au așteptări mari. Radu Moldovan, președintele, știe asta, pentru că, în handbal sau în fotbal e ca-n politică: oamenii așteaptă mult și uită repede.
Situația la Gloria e complicată, pentru toată lumea. Nu sunt multe variante de antrenor, la mijlocul sezonului, pentru un club care nu poate oferi salarii astronomice și care nu evoluează într-o competiție europeană, dar nici nu poți găsi doar o situație de compromis, să riști să te faci de râs, cu un lot din jucătoare de echipe naționale. Și pentru un antrenor, preluarea unei echipe, cu jucătoare pe care nu le-a adus el, la mijlocul campionatului, e un risc destul mare de eșec.
Gloria e, de aproape trei săptămâni în incertitudine, fără un antrenor principal și trece printr-un moment de cumpănă. Decizia care se va lua ar putea însemna mărirea sau decăderea echipei, pentru că, un nou eșec, cu un nou antrenor, ar fi mult mai greu de acceptat pentru toată lumea, de la suporteri, până la factorii de decizie. Dacă, însă, va veni un antrenor care să readucă succesul și handbalul cu zâmbetul pe buze la Bistrița, cu noua sală polivalentă care e gata la anul și cu spectatorii reveniți după restricții, putem spera că ne așteaptă vremuri mult mai faine decât cele trăite în ultimii 5 ani.
