Sărbătoarea Sfântului Andrei în România este celebrată ca sărbătoare legală, la data de 30 noiembrie a fiecărui an. Sfântul Andrei a fost primul dintre apostolii lui Isus Hristos care a propovăduit creștinismul în partea de sud a României. Ca urmare, Sfântul Andrei este considerat și sfântul patron al țării.
Credincioşii îl prăznuiesc astăzi pe Sfântul Apostol Andrei, considerat creştinătorul neamului românesc, iar în această zi peste 900.000 de români îşi sărbătoresc onomastica. Noaptea din ajun este asociată în popor cu obiceiuri precreştine, precum apariţia strigoilor, farmece, ghicirea ursitului şi a vremii
Astăzi, Ziua Sfântului Andrei este sărbătorită în mod similar cu orice altă sărbătoare religioasă din țară; totuși, au supraviețuit câteva vechi superstiții și tradiții precreștine.
În antichitate, dacii din regiune celebrau o altă divinitate – Santandrei sau stăpânul lupilor. De asemenea, 30 noiembrie marca sfârșitul toamnei și începutul iernii, sezonul în care lupii se adunau în haite de câte 12, pregătindu-se pentru o iarnă aspră. Din această cauză, această zi era cunoscută drept Ziua Lupilor, având asociate ritualuri specifice.
Momentul în care se manifestă majoritatea credințelor, obiceiurilor și ritualurilor magice este Ajunul Sfântului Andrei. Conform tradiției, Sfântul Andrei coboară la miezul nopții pe pământ pentru a împărți cu fiecare lup prada de care are nevoie pentru iarna viitoare. Chiar și astăzi se crede că un lup devine în această zi atât de ușor și agil, încât nici o pradă nu-i poate scăpa.
Cu toate acestea, Sfântul Andrei nu este doar despre lupi. Se crede, de asemenea, că spiritele morților pot intra din nou în lumea celor vii în această noapte, datorită perturbării profunde prezente în ordinea cosmică. Ca rezultat, mulți români cred că ar putea suferi de pe urma spiritelor, vampirilor și moroilor, de aceea iau măsuri pentru a se proteja. Acestea includ frecarea cu usturoi a ferestrelor și a ușilor, precum și prepararea unor feluri de mâncare cu usturoi.
