de RIAN FARCAȘIU
Un fel de exhibiționism horror, cam la asta se reduce gioarsa de om de zăpadă stilizat din fața Palatului Culturii, menit să bucure ochii de copii în perioada sărbătorilor de iarnă!
Povestea Omului de Zăpadă ne spune că un copil ce nu avea jucării s-a apucat să-și facă una din zăpadă. A ornat-o cu ce a găsit prin ogradă, o cratiță veche pe post de șapcă, un fular răpciugos, niște cărbuni în loc de nasturi, un morcov degerat pe post de nas și o mătură scuturată în loc de mână.
Omul de zăpadă din fața Palatului Culturii, chiar la intrarea în Parcul Municipal, sau cum s-o chema el acum, pare desprins din povestea de mai sus însă doar la capitolul vechime și imporvizație, departe de ceea ce ar fi trebuit să fie…
Jegos din cale-afară, Omul de zăpadă se prezintă în fața copiilor dornici de feerie și selfiuri cu „mobilerul urban specific sărbătorilor de iarnă” mai degrabă desprins din filmele horror, acolo unde a reușit să facă față atacului unei cete de zombii.
„Hainele” îi sunt deja rupte, gâtul pare tăiat, nasul stă să cadă și amenintă insistent integritatea celui ce se apropie de el. Cele două „mături” pe post de membre seamănă a ghiare de pui de Crevedia, stilizate evident în cel mai creepie fel.
EL dăiunuie în aceeași locație de ani buni. La sfărșitul perioadei de expunere, acesta este „atent” încărcat în dubițele DSP-ului și apoi și mai „atent” depozitat. La începutul iernii se reia procedura, cu aceeași „atenție”.
Revenind la povestea omului de zăpadă, putem spune că municipalitatea prin Direcția de deservicii publice, neavând alte variante, și-a „făurit” o jucărie, așa, mai secondhand, să se bucure și copiii bistriței. Nu e de mirare dacă vom răgăsi împrăștiați prin oraș, în fața Bisericii Evanghelice sau în părculețul de la Sinagogă și deja celebra familie de pinguini, și ei ajunși o capodoperă a sfidării esteticului, monumente ale ridicolului, nepăsării și persiflării.
