Înălțarea Sfintei Cruci sau Ziua Crucii este sărbătorită în fiecare an la data de 14 septembrie, potrivit calendarului ortodox, și se cinstește cu post aspru și rugăciune, Crucea fiind un simbol al victoriei asupra morții și a păcatului.
Această sărbătoare amintește de un moment semnificativ din viața Sfinților Împărați Constantin și Elena. În ajunul luptei cu Maxenţiu (306-312 d. Hr.), un dușman al creștinilor, împăratul Constantin a avut o viziune: în plină zi, pe cer a apărut o cruce formată din stele, cu inscripția: „Prin acest semn vei învinge”. Împăratul a învins, iar mama lui, după izbândă, a poruncit să fie găsită Sfânta Cruce, la Ierusalim, aproape de Golgota.
Acolo au fost descoperite trei cruci identice: cea pe care a fost răstignit Iisus și alte două, cele ale tâlharilor uciși odată cu el. Pentru a afla care este crucea pe care a fost răstignit Iisus, patriarhul Ierusalimului, Macarie, a apropiat fiecare cruce de o fată care tocmai murise. Când Macarie a așezat lângă ea Sfânta Cruce, se spune că tânăra a înviat. Vestea s-a răspândit ca fulgerul, iar biserica a devenit neîncăpătoare pentru credincioșii care soseau să vadă Sfânta Cruce. În anul 335 d. Hr., Patriarhul a înălțat-o, să fie văzută de tot poporul și de atunci, în fiecare an, la 14 septembrie se sărbătorește acest eveniment.
În calendarul popular, ziua de 14 septembrie este considerată și data care vestește sfârșitul verii și începutul toamnei, fiind consemnată și sub denumirea de Cârstovul Viilor, dată la care, mai ales în zonele deluroase și viticole din sudul țării, se marchează începutul culegerii viilor și „bătutul nucilor”.
Potrivit altor tradiții, de Înălțarea Sfintei Cruci, sau de Ziua Crucii, se strâng ultimele plante de leac (boz, micșunele, mătrăgună, năvalnic), care sunt duse, împreună cu buchet de flori și busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii și a fi sfințite. Plantele astfel sfințite se păstrează apoi în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli.
Se mai spune că, la Ziua Crucii, florile se plâng una alteia că se usucă și mor, iar cele care înfloresc după data aceasta, în special brândușa de toamnă și fragii, sunt flori ale morților.
Oamenii de la sate cred că, dacă va tuna în această zi, toamna va fi una lungă, iar dacă ciorile se adună în cârd și sunt gălăgioase, o să cadă bruma.
Tot la sate se mai credea că monedele sfințite în această zi și păstrate în portofel, cu o cruciuliță, aduc belșug și spor.
Sursă text: Ion Ghinoiu, „Calendarul țăranului român – Zile și mituri”, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2017 și https://www.libertatea.ro/stiri/ziua-crucii-1596313.
Photo credit: Smaranda Mureșan – „Troiță din satul Cușma”, comuna Livezile, județul Bistrița-Năsăud, 5 septembrie 2021.
Postare propusă și material îngrijit de etnolog drd. Smaranda Mureșan, cercetător științific, Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.
