Asociația CELTIC TRANSILVANIA în parteneriat cu Complexul Muzeal Județean, Preventoriul TBC de la Ilișua, primăria Uriu și comunitatea locală au participat în aceste zile la o acțiune de curățire de buruieni, copaci și iarbă crescută peste măsură, a perimetrului ce delimitează castrul roman din Ilișua, comuna Uriu. Dacă în 2019, primăria din Uriu nu părea deloc interesată de acest gen de activități, de data asta, ea a fost implicată direct prin prezența viceprimarului Gheorghe Balla. El a spus că e nevoie de implicarea tuturor instituțiilor abilitate pentru a introduce castrul de la Ilișua în circuitul turistic județean.
Prezent la Ilișua a fost și Radu Zăgrean arheolog la Complexul Muzeal Județean, cel care a vorbit aici despre existența unui proiect mai amplu pentru redarea acestor importante vestigii istorice tuturor celor care iubesc istoria dar și tuturor celor interesați de istoria veche a acestor locuri.
video aici: https://fb.watch/70Vlgal-tK/
CE ȘTIM DESPRE CASTRUL ROMAN ARCOBADARA
Castrul roman Arcobadara este localizat la sud-est de satul Ilișua, pe o terasă înaltă a râului cu același nume, pe platoul Măgura, la o distanță de patru kilometri nord de râul Someșul Mare
Aici romanii au construit un castru, dar și o mină de sare, exploatând bogățiile zonei. Pietrele castrului au constituit în timp o parte din materialul folosit la construirea castelului Bethlen în secolul al XVIII-lea. Castrul roman existent aici este unul auziliar, construit la început cu palisadă și val de pământ, iar apoi din ziduri de piatră și în care au fost campate Legiunea a XIII-a Gemina, Cohorta a II-a Britannica și Ala I Tungrorum Frontaniana (unitate de cavalerie). Dimensiunile și suprafața împrejmuite de zidul de piatră sunt de 182X182 m2 (3,3 ha), iar dimensiunile și suprafața palisadei și a valului de pământ sunt de 140 X 135 m2 (1,8 ha). El făcea parte din sistemul de apărare a Daciei Porolissensis, având legătură directă cu castrul Samus, aflat la Gherla (jud. Cluj). Macheta acestui castru formează elementul central al sălii din Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud din Bistrița. Tot o unitate de infanterie care avea în componenţa sa şi călăreţi a fost alocată și în vecinătate, la castrul de la Orheiu Bistriței: „Cohors I Hispanorum miliaria”.
În urma cuceririi Daciei de către romani, în anul 106 d. Hr., regiunea a intrat în componența provinciei romane Dacia, ulterior, în urma reorganizării din vremea împăratului Hadrian, în cea a Daciei Porolissensis. Limes-ul nord-estic al provinciei urma traseul dealurilor submontane ale Carpaților nordici și orientali având în castrele romane de la Ilișua, Livezile și Orheiu Bistriței centrele sistemului de apărare ale acestui sector al graniței.
Pe lângă rolul lor militar, de apărare ale sectoarelor de graniță, acestea au devenit importante centre administrative și economice, adevărate focare de romanitate și civilizație, în jurul cărora s-au constituit rețele de așezări care asigurau hrana și echiparea trupelor. Așezări daco-romane au fost cercetate în zonă la Archiud, Ocnița, Vermeș, Stupini, Bistrița și în toate, alături de obiecte de factură romană, continuă să fie întrebuințate vase de factură locală, dacică (cățui, borcane, fructiere). Între numeroasele artefacte expuse se găsesc unelte și ustensile care atestă diversele ocupații în care populația a fost antrenată: agricultură, meșteșuguri, comerț ca și intensele legături cu centre de producție din provincie și din imperiu.
