Personajul de astăzi este, probabil, atipic în panoplia eroilor pe care-i prezintă această campanie. El ne oferă istoria pe care au trăit-o sașii din Transilvania în cel de-al Doilea Război Mondial. Este vorba despre un român de origine germană dintr-un sat din Ardealul de Nord. A fost înrolat, ca toți sașii transilvăneni, în armata germană, dar s-a îngrozit de faptele lui Hitler și s-a revoltat când acesta a spus că cei veniți din Transilvania sunt doar carne de tun. A fost condamnat la 25 de ani de lagăr în Siberia și a executat aproape 9. Anul acesta împlinește 97 de ani, iar amintirile acelor vremuri sunt neșterse. Ulrich Iosif Vizi s-a născut în 1924 în satul Viile Tecii, din Bistriţa-Năsăud, într-o familie de saşi înstăriţi. Tatăl avea potcovărie iar el, singurul băiat între cei 4 copii, a învățat să potcovească caii. În 1942 a fost trimis de părinți la o școală militară de subofițeri în Polonia, unde a fost repartizat la cavalerie. la potcovărie. O amintire care îl revoltă și astăzi este aceea când școala a fost vizitata de Adolf Hitler, care s-ar fi exprimat la adresa tinerilor sași că sunt buni doar să fie carne de tun.
Tânărul militar a însoțit armata germană timp de 3 ani cu potcovăria unității de cavalerie. Călătorea cu căruțele cu potcoave și unelte și se ocupa numai cu asta, spune el. A fost în Polonia și Rusia. A fost cu armata germană și când a început retragerea. A văzut multe și multe l-au marcat din acea perioadă.
În august 1944, Iosif Vizi a ajuns cu unitatea de cavalerie în Ungaria. A văzut scene teribile la Budapesta când, în februarie 45, rușii au ajuns până acolo. A hotărât să plece acasă, la familie. A fugit prin pădurile Ungariei, iar într-o noapte s-a întâlnit cu alți doi camarazi care făcuseră la fel. Au ieșit împreună din pădure, dar un proiectil a explodat chiar în fața lor. Pe unul dintre camarazi, lovitura l-a spulberat, iar el a fost rănit la brațul stâng.
A ajuns la spitalul din orașul Szeged, unde medicii unguri i-au salvat brațul, dar de acolo a fost deportat de ruși, la sfârșitul războiului, într-un lagăr din Siberia. A fost silit să declare fapte pe care nu le făcuse și a refuzat. Pedeapsa era să stea pe gheață la minus 50 de grade Celsius. Mulți și-au pierdut picioarele din cauza aceasta. El a ajuns în spital cu degerături. A fost condamnat, împreună cu alți foști camarazi, la 25 de ani de munca silnică.
A ajuns la Stalingrad și la minele de aur din Măgădan, aproape de strâmtoarea Bering.
Ajuns acasă, nu a mai găsit pe nimeni. Întreaga familie plecase în Austria. Părinții și cele trei surori erau în Austria. A mai stat în spital pentru că starea de sănătate era precara după toate suferințele din lagăr și rana din brațul stâng. A cunoscut-o pe soția lui, Ileana, care e cu un an mai tânără ca el și cu care împarte și acum bătrânețile. Au reconstruit gospodăria părinților, au o fiică, dar pe mama și pe surori nu le-a văzut timp îndelungat.
SURSA: http://stiri.tvr.ro/eroi-din-razboi–povestea-lui-ulrich-iosif-vizi–pedepsit-in-siberia-sa-stea-in-ghea–a-la-minus-50-de-grade–nu-s-a-lasat-infrant-de-ororile-razboiului_888882.html?fbclid=IwAR3LFoDeMYBRbMruFkmm8_5Rgjz8kGuqufKCqqWPlt4uHyaaz9ZuOUk5Jb4#view
