Nici nu știu cum să încep să vă spun, că prea sunt bucuros, prea-mi iese prin ochi încântarea.
Marți vom lansa proiectul meu de suflet pentru anul ăsta, ”Grădinița de lilieci din Lușca”. Poate nu știți unde e Lușca; e locul unde se află . Acolo trăiesc, suflu, râd și plâng, eu și poporul lui Dumnezeu, câți am mai rămas. La marginea Luștii se află orașul Năsăud (și nu invers, cum susțin neavizații).
Și într-o zi, acum vreo 15 ani, îngrijitorul ”CeleiMaiFrumoase…” mi-a spus, cu exoftalmie emoțională, părinte, în magazia din spatele căminului sunt doi lilieci urâți ca dracu!”. Clișeu, nu? Noi știm că dracul e frumos și ambalat apetisant. Dar asta e altă discuție. M-am dus la magazie, ne-am recunoscut din priviri, două femele de Rhinolophus hipposideros, hăituite de o pisică vorace, îți găsiseră adăpost în spațiul acela abandonat. Atunci mi-a încolțit ideea; realizarea unor condiții de microclimat și adăpost specifice pentru dezvoltarea unei colonii de maternitate pentru această specie delicată și vulnerabilă. Am măsurat temperaturi, ani de zile, am zidit ferestre și am deschis fante, am evaluat și notat dinamica adăpostului pe baza guano-ului din habitat, și uite așa, an de an, micuța colonie a crescut până la 20 de exemplare.
Toate sunt femele, toate sunt gestante acum, se pregătesc să nască, cu capul în jos, o nouă generație din singurele mamifere zburătoare de pe planetă.
Și-a venit pandemia ca un fulger de la răsărit, și ne-a răvășit pe toți. Și-atunci mi-a venit partea a doua a ideii. Cum putem profita de pandemie ca să schimbăm ceva, puțin, în mai bine. Directorul Complexului Muzeal BN, Găvrilaș, s-a prins din prima. Nu se pricepe la lilieci, dar înțelege. Că ăsta asta e de fapt șmecheria cu cei care ne conduc. Nu să se priceapă la orice, ci să prindă ideea și să marșeze pe eficiența ei. Primăria orașului Năsăud, o echipă tânără, entuziastă și lipsită de prejudecăți, a întins niște mâini de ajutor. Inspectoratul Școlar Județean Bistrița-Năsăud, o alta. Din munții Rodnei a coborât Alex Varga, speolog, montaniard și ecolog fanatizat, cu competența lui în sfera tehnicii. Și uite așa, pas cu pas, am ajuns la capătul drumului și începutul altuia. Copiii de la Clubul Elevilor din Năsăud au sărit cu pensulele și mi-au pictat, pe pereții adăpostului, cei mai simpatici liliecuți pe care i-am cunoscut.
Dragii mei, vă prezint prima colonie de maternitate de lilieci monitorizată științific în scop didactic. Că tot trebuie să digitalizăm învățământul, nu? În ce constă proiectul meu?
În cele două încăperi ale adăpostului am instalat tehnică de monitorizare în infraroșu, conectată la internet. Imaginile din inima coloniei, obținute în condiții de siguranță deplină pentru exemplarele de chiroptere, vor fi transmise online și live pe site-ul Complexului Muzeal. Ele vor putea fi folosite pentru observații științifice (colonii monitorizate 24/24 sunt foarte puține în Europa); dar originalitatea proiectului vine din componenta de aplicabilitate în procesul de învățământ. Împreună cu profesorii de biologie, geografie, ecologie și alte științe conexe vom organiza lecții interactive în care elevii (de acasă sau din sala de curs), cu profesorii, muzeografii cu competențe în sfera științelor naturii și specialiștii chiropterologi de la Centrul pentru Cercetarea și Conservarea Liliecilor (CCCL) vor putea intra fără a deranja în intimitatea unei colonii de maternitate. Dacă tot trebuie să digitalizăm învățământul, păi s-o facem pe bune!
Știu că sunt urâți ca dracul. E prima definiție care se dă liliecilor. Știu că de-acasă copiii sunt învățați că liliecii se agață în păr, sug sânge și transmit cele mai feroce boli. Dar mai știu că acestea sunt mituri (în greacă, mythos înseamnă minciună), și că noi toți trebuie să slujim adevărului, indiferent de forma în care ni se arată El.
Sunt tare fericit! Tare fericit!
Marți, 22 iunie 2021, ora 10, la Căminul Cultural din Lușca (sună ca în piesa celor de la ”Semnal M”), mare bal mare! Prima colonie de lilieci din Europa utilizată în mod organizat și sistematic în procesul educativ! C-or fi europenii mai lustruiți la PIB, dar să nu uităm că acolo unde e inima ta, acolo e și comoara ta! Și inima mea bate acum la Lușca.
Crin Triandafil Teodorescu
