Că tot nu-s capabili de fotbal, tricolorii români au îngenunchiat înaintea unui meci amical în Anglia, pentru mișcarea „Black Lives Matter”. Probabil cred că așa-s în rând cu lumea.
Sigur, fotbaliștii nu-s suspectabili de inteligență excesivă, dar, totuși, nu scrie în fișa postului să fie chiar fără circumvoluţiuni cerebrale, cârpe ale corectitudinii politice.
Felicitări lui Ionuț Nedelcearu și Nicolae Stanciu, care au refuzat mascarada!
Pentru ce s-au umilit, de fapt? Te umileşti cerându-ţi iertare pentru un păcat, o nedreptate, o greşeală. Care este nedreptatea pe care le-au făcut-o românii negrilor? I-am avut ca sclavi pe moşii? Le-am ocupat şi jefuit ţările? Am avut colonii în Africa? Nu i-am lăsat să intre în magazinele unde intram noi, ori i-am obligat să stea pe locurile din spate în autobuze? Nu. Ba, din contră, pe vremea lui Ceauşescu, România a ajutat nu ştiu câte state africane, cu bani şi utilaje industriale şi pentru agricultură. Nu ţineţi minte câţi studenţi congolezi sau din alte părţi au fost studenţi pe burse sau pe bani puţini, în ultimele decenii ale comunismului, în Cluj, Iaşi, Bucureşti etc?
Occidentalii au datorii faţă de cei de culoare, pentru că i-au jefuit şi-i jefuiesc şi acum. Nu noi.
Fiindcă avem pielea albă, nu înseamnă că suntem în liga ticăloşilor, care sunt experţi în spoliat popoare.
„Black Lives Matter” este o mişcare extremistă. Ca s-o spun direct- sunt rasişti, deşi predică lupta împotriva rasismului. Este o greşeală să le accepţi pretenţiile. Şi românii n-au ce căuta în această poveste.
Orice bărbat care îngenunchează, în afara momentului când îşi cere iubita de soţie sau în timpul rugăciunii, este un penibil. Iar România are o naţională de fotbal dublu penibilă. De rezultate sunt jalnici, să se milogească ies în față. Problema e că, având tricolorul pe tricouri, umilindu-se ne umilesc pe fiecare.
