vineri, aprilie 10, 2020
2.8 C
Bistrița
More

    Victor Atanasie Stănculescu a murit la 88 de ani, într-un azil de bătrâni. „Nu regret nimic. Cum crezi că am ajuns să trăiesc atât?”

    Must Read

    Indolență și frică în vremea lui Covid. Poienile Reteagului, epicentrul epidemiei din Bistrița-Năsăud

    Declarate zonele roșii ale județului Bistrița-Năsăud, satul Poienile Reteagului sau Pintic, sat aparținător de...

    Aproape trei mii de combinezoane și peste 33 de mii de măști de protecție au ajuns în Bistrița-Năsăud, via Guvernul României

    Pompierii militari bistrițeni receptionează o nouă serie de echipamente de protecție, fiind vorba de al treilea transport aerian cu...

    7 decese în Bistrița-Năsăud. Ultimul e un bărbat de 51 de ani fără probleme de sănătate. La nivel național: 220

    A fost înregistrat cel de-al șaptelea deces cauzat de Covid 19 în județul Bistrița-Năsăud. E vorba de...
    Alin Cordoshttp://www.propolitica.ro
    ziar editat de MEDIA PROMPT COMMUNICATION SRL

    Fostul ministru al Apărării, generalul Victor Atanasie Stănculescu a murit într-un azil de bătrâni, la vârsta de 88 de ani. La începutul acestei luni, Victor Atanasie Stănculescu a suferit un atac cerebral şi se afla internat, sub supraveghere strictă, într-o clinică privată. Este vorba de un celebru azil de lux de la marginea Capitalei, unde se află cazaţi şi Zina Dumitrescu şi fostul demnitar comunist Ion Columbeanu.

    Surse apropiate de familie susţin că trupul său va fi incinerat, potrivit Ştirile Pro TV.   În mai 2014 generalul Victor Atanasie Stănculescu a fost liberat din închisoare după ce a ispăşit mai mult de o treime din pedeapsa de 15 ani primită în dosarul privind Revoluţia din 1989 de la Timişoara. Eliberarea a fost decisă pentru bună purtare şi având în vedere starea de sănătate a acuzatului.   Condamnarea   Generalul fusese trimis după gratii pe 16 octombrie 2008. Atunci judecătorii Curţii Supreme i-au condamnat pe Mihai Chiţac şi Victor Atanasie Stănculescu la câte 15 ani de închisoare, pentru omor deosebit de grav, aceştia fiind degradaţi. Cei doi au fost încarceraţi în aceeaşi zi, la scurt timp foştii generali formulând cereri în instanţă de întrerupere a executării pedepselor din motive medicale.

    Generalul Mihai Chiţac a murit pe 1 noiembrie 2010, în locuinţa sa din Capitală, el fiind externat după mai multe săptămâni de spitalizare în urma unor boli cronice. După ce mai multe cereri de întrerupere a pedepsei au fost respinse de instanţă, Victor Atanasie Stănculescu a trimis o cerere de graţiere la Preşedinţie, la care Ministerul Justiţiei a dat aviz negativ.   Era anchetat şi în dosarul „Mineriadei”   Fostul general era vizat de ancheta procurorilor în dosarul „Minerida”. Preşedintele Klaus Iohannis a avizat în octombrie 2015 cererile de urmărire penală pentru trei personaje extrem de importante în dosarul Mineriadei. Este vorba despre Petre Roman, Victor Atanasie Stănculescu şi Gelu Voican Voiculescu. Din acest moment procurorii militari îi pot chema pe cei trei la parchet pentru a-i anunţa că sunt urmăriţi penal pentru infracţiuni contra umanităţii.

    „Nu regret nimic. Cum crezi că am ajuns să trăiesc atât?“

    În ultimul interviu acordat ziarului „Adevărul“, în 2012, Victor Stănculescu, aflat pe atunci la închisoare, declara că nu are regrete: „Nu regret nimic. Cum crezi că am ajuns să trăiesc atât?“. Pe atunci, Stănculescu avea 84 de ani şi mai avea de ispăşit doi ani din sentinţa de 15 ani în dosarul pentru crimele Revoluţiei de la Timişoara.   În el şi-a prezentar planurile şi spune că existenţa unei casete incendiare despre Revoluţie e o legendă lansată chiar de el, la nervi. Misterele Revoluţiei.

    Biografia generalului Stănculescu

    Victor Atanasie Stănculescu s-a născut la data de 10 mai 1928, în oraşul Tecuci (judeţul Galaţi). A muncit ca brigadier pe şantierul naţional de la Bumbeşti—Livezeni, unde a ajuns instructor de şantier şi apoi instructor sanitar al şantierului. A urmat cursurile Şcolii Militare de Ofiţeri de Artilerie din Sibiu (absolvită la 30 decembrie 1949), apoi Facultatea de Artilerie din cadrul Academiei Militare „I.V. Stalin” din Bucureşti (absolvită în anul 1952) şi ulterior un curs postuniversitar în cadrul Academiei de Studii Economice din acelaşi oraş. După absolvirea Şcolii de ofiţeri, este avansat la gradul de locotenent şi repartizat la Centrul de Instrucţie al Artileriei „Mihai Bravu”. A urmat apoi Academia Militară, fiind coleg cu viitorul general Vasile Milea şi la 23 august 1952 a fost înaintat la gradul de locotenent-major. A urmat o carieră militară strălucită. La data de 5 septembrie 1952, după două săptămâni de la precedenta avansare, este înaintat la gradul de căpitan „la excepţional”. Şi-a depus candidatura de membru PMR la 22 decembrie 1954, într-o cerere transmisă Organizaţiei de bază a UM 04348 Timişoara, motivând necesitatatea admiterii sale în partid: „astăzi, când reacţiunea internaţională caută prin toate mijloacele să atace ţările socialismului, cred că voi putea duce cu mai multă tărie lupta pentru întărirea capacităţii de apărare a ţării noastre“. Criticile la adresa sa au fost că nu are o activitate practică şi că este delăsător. Pentru a lichida aceste lipsuri, a urmat cursuri de pregătire politică la Universitatea serală de marxism-leninism. A fost admis ca membru al PMR în martie 1957.   A promovat rapid în Armată   Este repartizat în anul 1952 în funcţia de şef de Stat Major al Artileriei Corpul 38 Armată din Timişoara (1952-1955). Va îndeplini apoi funcţiile de şef secţie în Marele Stat Major, şef de direcţie şi apoi locţiitorul şefului Marelui Stat Major şi şeful Direcţiei Organizare, Mobilizare, Planificare, înzestrare din Marele Stat Major. În anul 1955 a fost avansat la gradul de maior şi apoi în anul 1960 la cel de colonel. În anul 1968, în perioada invaziei sovietice în Cehoslovacia, este înaintat la gradul de general-maior (cu o stea). Remarcat pentru cunoştinţele economice dobândite, este desemnat să conducă Direcţia economică a Ministerului Apărării Naţionale. Îndeplineşte apoi funcţiile de adjunct (1981-1986) şi apoi prim-adjunct (1986-1989) al ministrului apărării naţionale.  În paralel, a fost preşedinte al Federaţiei Române de călărie şi pentatlon modern (1971-1990). La data de 17 decembrie 1989, având funcţia de ministru adjunct al apărării naţionale, a fost trimis de Vasile Milea la Timişoara pentru a reprima revoluţia. Ceauşescu a fost foarte mulţumit de activitatea lui, întrucât l-a numit comandant militar unic al Timişoarei. Întors la Bucureşti în noaptea de 21-22 decembrie, s-a deplasat la Spitalul Militar din Bucureşti, unde l-a rugat discret pe comandantul spitalului, un bun prieten de-al lui, să-i pună un picior în ghips, pentru a se sustrage în acest fel de implicarea pe mai departe în reprimarea revoluţiei. Totuşi s-a prezentat la Comitetul Central al PCR, la chemarea lui Nicolae Ceauşescu, şi a fost numit de acesta ministru al apărării naţionale în locul lui Vasile Milea, care s-a sinucis în jurul orei 9.30 dimineaţa (pe 22 decembrie).   Revoluţia şi fuga cuplului Ceauşescu   După fuga soţilor Ceauşescu din clădirea CC la 22 decembrie 1989, generalul Victor Stănculescu a trecut de partea Revoluţiei şi a transmis telefonic, la ora 13:30, Ordinul nr. 38 care prevedea următoarele: „Unităţile militare de pe întreg teritoriul ţării se retrag în cazărmi, în ordine şi calm, fără a se lăsa provocate, dezarmate sau dispersate. Unităţile militare care sunt angajate în faţa sediilor comitetelor judeţene de partid vor calma spiritele, fără să tragă, după care se retrag în cazărmi. În unităţi se va organiza apărarea cazărmilor şi a tuturor obiectivelor militare. De asemenea, el a preluat conducerea Armatei Române, scoţând-o de sub ordinele comandantului suprem al forţelor armate care rămăsese Nicolae Ceauşescu. În nota telefonică nr. 39 transmisă tot atunci, el dădea următorul ordin către Armată: „Se vor executa numai ordinele primite de la ministrul Apărării Naţionale. Faţă de cele ordonate, comandanţii militari să asigure paza obiectivelor civile de importanţă deosebită cu subunităţi înarmate, care să nu tragă decât în situaţia în care sunt atacate de grupuri înarmate cu arme de foc. Pentru stabilirea priorităţilor în asigurarea pazei, comandanţii militari să se pună de acord cu reprezentanţii organelor locale. Militarii care asigură paza acestor obiective să poarte pe braţul stâng banderolă tricoloră”, scrie Wilkipedia.   Anchetele şi procesele   În anul 1990 o comisie guvernamentală de anchetă a evenimentelor din 1989 condusă de Viorel Oancea a propus trimiterea sa în judecată pentru participare la reprimarea revoluţiei. Acest lucru s-a întâmplat abia în 1997. În anul 1999 a fost condamnat de Curtea Supremă la 15 ani închisoare pentru omor deosebit de grav săvârşit prin reprimarea revoluţiei din Timişoara, hotărâre confirmată în 2000 în urma recursului. Pe 20 mai 2014, după ispăşirea a cinci ani din cei 15 ani de închisoare la care a fost condamnat, Victor Stănculescu a fost eliberat condiţionat.  În 24 martie 2015, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins plângerea lui Victor Stănculescu şi a coinculpatului său din proces, Mihai Chiţac, cu privire la pretinsele nereguli din procesul prin care au fost condamnaţi. Ca urmare a recursului în anulare promovat de procurorul general Tănase Joiţa, aceste hotărâri judecătoreşti au fost casate în 2004, dar după rejudecare, au fost reconfirmate în 2007. În octombrie 2008 Curtea Supremă a respins recursul generalului Stănculescu la decizia din 2007, acesta ispăşindu-şi în prezent în închisoare sentinţa pronunţată în 1999. Prin aceeaşi hotărâre, a fost degradat militar, urmând a fi scos din evidenţele militare.   Familia   Victor Atanasie Stănculescu a fost căsătorit şi are o fiică (nascuta in 1954). Soţia sa, Elena Stanculescu (în vârstă de 68 ani), s-a sinucis la data de 21 decembrie 2003, aruncându-se de la etajul doi al imobilului în care locuiau, în timp ce generalul era acasă şi dormea. Inainte de a-si lua viata, ea a scris un bilet in care explica gestul si o scrisoare-testament in care dadea amanunte privind averea familiei. In bilet ea isi justifica gestul prin anii de mizerie in care a trait prin tararea sotului ei prin tribunale, in loc ca acesta sa fie considerat erou. „Opt ani de mizerie umană. Motorola? Timişoara? Cine dintre cei de azi ar fi fost acolo unde sunt. Toţi sunt eroi. Ce făceaţi dacă nu era Stănculescu? Scârbă, ură şi dezgust. Ajunge. Nu se poate mai mult. Să fiţi blestemaţi”.

    Citeste mai mult: adev.ro/o9142f

    - Advertisement -
    - Advertisement -

    Latest News

    Indolență și frică în vremea lui Covid. Poienile Reteagului, epicentrul epidemiei din Bistrița-Năsăud

    Declarate zonele roșii ale județului Bistrița-Năsăud, satul Poienile Reteagului sau Pintic, sat aparținător de...

    Aproape trei mii de combinezoane și peste 33 de mii de măști de protecție au ajuns în Bistrița-Năsăud, via Guvernul României

    Pompierii militari bistrițeni receptionează o nouă serie de echipamente de protecție, fiind vorba de al treilea transport aerian cu echipamente medicale din Coreea de Sud,...

    7 decese în Bistrița-Năsăud. Ultimul e un bărbat de 51 de ani fără probleme de sănătate. La nivel național: 220

    A fost înregistrat cel de-al șaptelea deces cauzat de Covid 19 în județul Bistrița-Năsăud. E vorba de un bărbat de 51 de...

    Primul rezultat de analiză COVID 19 din Bistrița-Năsăud . Vezi cum arată

    Avem primul rezultat de analiză CoVid-19, realizat la noi în județ! Anunțul este făcut de președintele CJ...

    Cristian Niculae: Vom semna un parteneriat cu dezvoltatorul român de software Adservio și cu Telekom pentru ca toți elevii și profesorii din Bistrița să...

     In această perioadă dificilă, am fost preocupat permanent în a găsi cea mai buna soluție pentru digitalizarea tuturor școlilor din Bistrița,...
    - Advertisement -

    More Articles Like This

    - Advertisement -