VASILE DÂNCU: La capătul unui drum

VASILE DÂNCU: La capătul unui drum

Ne iluzionăm că sfârșitul anului e capătul unui drum și începutul altuia. O iluzie care ne ajută să supărtăm mai ușor viața. Daca este așa,  atunci haideți să ne bucurăm că se termină această cărare si, trecând printr-un luminiș de o noapte, o altă viață ar putea să ne deschidă o cale. Pot accepta această convenție căci anul negru prin care am trecut mi-a răpit oameni dragi, speranțe și vise, mi-a mutilat imaginea unor oameni apropiați, nu mulți, dar chiar și unul este o pierdere și m-a învățat câteva lucruri. Nu știu cât de folositoare, dar , sigur, au fost trăite intens. Unele mi-au distrus iluzii incalzite din copilariei la piept, altele s-au impietrit în convingeri care sper că vor putea fi zid de cetate, pentru ființa mea măcar.

 Mi-am dat seama că sporește fanatismul și obscurantismul și că poporul acesta are parte de prea multi profeti falși și sarlatani creatori de iluzii, prea multi golani care cauta să golească în fiecare moment spatial public, în beneficiul urmaririi unor meschine interese personale. Fanaticii caută să ne convingă că există doar adevărul lor, că trebuie să credem doar în ideile lor, că nu există altceva inafara prejudecăților lor.

Când rareori inteligența se intâlnește cu caracterul și moralitatea, va fi foarte greu să construim un dialog intelectual sincer in scop colectiv și fără singurul interes de a construi propriul piedestal. Citesc cu uimire,zilnic, textele unor intelectuali veritabili, pe care i-am indrăgit decenii pentru ideile sclipitoare sau tenta de rezistența din dictatură, dar autotransformați în propagandiști fără cauză, sau doar animati de proiectul  recuperării unor  sinecuri pierdute prin schimbarea majoritașilor prin alegeri trecute. Nu pot înțelege cu nici un chip de unde vine această schimbare.

Nu stiu dacă mai folosesc cărtile sau ideile privind căutarea consensului sau a păcii, când parcă doar înregimentarea imbecilă te poate faci să crezi că ai un ecou sau că forța ideilor poate schimba lumea. Daca le spui că nimic nu se construiește pe ură, toti o să te urască sau o să te considere trădător sau  dușmanul patriei, pentru că iubirea de țară este doar monopolul perpetuu al unui singur grup. Ceea ce nu ințelege elita noastră este că dacă îsi asumă doar cauze partinice mici, chiar dacă le prezintă ca mari cause naționale, va deveni tot mai insignifiantă, o elita fără putere, iar intelectualii veritabili vor fi inlocuiți cu analfabeti prompteriști care vor mima discursuri și idei la comanda unor  sufleuri din culise.

Am mai adunat argumente în acest an pentru o idea care mi-a incolțit mai demult: linia dintre Bine și Rau este trasă tot mai strâmb în societatea noastră. Uneori cei pe care-I credeam a fi pe baricada Binelui, daca-i cunosti mai bine, îti dai seama că sunt niste nemernici desăvașiti, iar cei pe care-i vedeai prin ochii strâmbi ai judecatii publice ca inamici, se pot dovedi doar victime sau naivi fără grupuri de interese în spate. Când vezi atâția regi goi și eroi prefabricați mediatic, sau când te emoționează gesturile proscrisilor , senzatia că lumea noastră este cu susul în jos iți chinuie fragilul sentiment de certitudine.

Dacă exista un principiu al compensației, atunci cred ca pierderea încrederii în institutii și ocupantii lor te impinge să cauți lumina speranței mai aproape de tine, cobori, înfrânt, privirea spre cercul cel mai apropiati. In acest an, în momentele cele mai grele, prietenii mi-au fost alături, am simtit astfel că lumea nu este rea doar pentru că unii se fugăresc să-și fure sceptrul puterii sau ștampila care deschide visteria. Am cunoscut multi oameni noi, cărora nu le bănuiam profunzimea gândirii, patriotismul simplu sau trăsătura empatică. Am inteles că lumea nu este dusă înainte de proiectele docte ale ințeleptilor sau stăpânilor lor, ci de iubire și cunoastere. Cred că gestul simplu al fiecaruia dintre noi de a face ceva pentru o lume mai buna poate avea, în timp, rezonanță istorică.

Dacă deschidem ochii mai bine și ne uitam în jurul nostru vedem atata suferinta, boală, singuratate sau durere, încat nu mai are rost să căutam mari proiecte strategice sau politice pentru a schimba Romania. Putem aduce schimbarea în jurul nostru, prin gesture simple, prin implicare civică, eliminând lehamitea  că nu găsim liderul magnific care să transforme viata noastră și a tuturor românilor.

 Dacă ne uitam bine în jur o să vedem mulți oameni care se sacrifică pentru altii, fără a crede că gestul lor este inutil. Unii o fac firesc, fără macar să stie că sunt salvatori ai vietii, alții o fac cu program, dar în simplitate și anonimat.  E loc destul ca să participăm la aceste rețele sociale veritabile, putem aduce mica noastră picătură de energie la un fluviu  al Binelui care se poate naște fără stat sau decrete guvernamentale sau prezidențiale.

 Un lucru firesc l-am descoperit în acest an greu: sunt unii care caută salvarea individuala și binele individual, dar sunt multi oameni care simt că binele social este o valoare chiar mai importantă, deoarece fericirea fiecaruia dintre noi este dependentă de multe conditii sociale.

Când nu ești toată ziua la televizor pentru a participa la zarva colectivă și hărmălaia politică, ai șansa să descoperi ca în jurul tau exista viata adevarată, oameni reali, suferință, dar și fericire traită firesc, plină de emoție. Departe de luminile rampei și de gloria trecatoare a notorietății plătite cu viața, poti vedea că sunt zeci sau sute de oameni care vin de la zeci și sute de kilometri doar pentru ca să te imbrățiseze și să-ți dăruiască câteva momente de tăcere solidară. Descoperi ca o mare parte a celor din jurul tau oferă iubire fără  a cere nimic în schimb și că viața trece oricum, deci trebuie să o traim în comunitate și comuniune, dincolo de ciclurile politice sau electorale.

Intr-un an care mi-a cufundat sufletul în întuneric, lumina dinspre oameni m-am încălzit și mi-a dat forța de a continua și a iubi mai mult viața și semenii mei. E o rațiune pentru a merge mai departe pentru toti, de a nu dezerta din transeele acestei vieti și a privi viitorul cu speranță, de a naște și a crește copii. Da, avem sentimental că suntem părăsiti de conducători sau intelepti, dar ne avem unii pe altii. Și suntem milioane … Lumina ce vine dinspre semenii egali ai noștri poate compensa orice gaură neagră din cerul fără de stele al lumii scenei puterii de unde așteptăm fericirea ce nu mai vine de vreo treizeci de ani de la ultima noastră încercare de a ne crede liberi.

Vă multumesc turor pentru lumina și caldura pe care le-ati cheltuit cu mine în acest an rău.

La multi ani buni, impreună, unii pentru alții, alături de cei care au nevoie de noi!

Categoria: ANALIZE-COMENTARII