Varujan Vosganian: STATUIA COMANDORULUI, între politică și literatură

Varujan Vosganian: STATUIA COMANDORULUI, între politică și literatură

Politicianul-scriitor Varujan Vosganian a avut parte la Bistrița, mai precis la Biblioteca Județeană ” George Coșbuc” de o lansare en fanfare a noii sale cărți de proze, 4 la număr, ”Statuia comandorului”. Foarte multă lume, cosmopolită, politicieni dar și foarte mulți scriitori sau poeți. De la întâlnirea cu autorul ”Cărții șoaptelor” nu au lipsit Radu Moldovan, președinte al Consiliului Județean, Ioan Țintean, președinte al ALDE Bistrița-Năsăud, Ioan Oltean, fost președinte PDL BN, Dorin Dobra, Gavril Țărmure, liderul liberal bistrițean Sorin Hangan, subprefectul Ciprian Ceclan.

Amfitrionul întâlnirii, poetul Ioan Pintea a reușit foarte repede să îl introducă pe Varujan Vosganian în intimitatea sălii de lectură, făcând următoarele aserțiuni: ” Varujan Vosganian este un foarte important poet, dar în acelaşi timp este un prozator de raftul întâi, un prozator care face cinste literaturii şi culturii româneşti. Varujan Vosganian este un intelectual mare care a făcut mult bine pentru noi, scriitorii. Nu ştiu dacă Uniunea Scriitorilor din România mai exista astăzi dacă nu existau Varujan Vosganian şi Nicolae Manolescu. Varujan Vosganian este autorul unei capodopere, „Cartea şoaptelor”, o carte tradusă în foarte multe limbi. Cred că numai Varujan Vosganian îl egalează în traduceri pe Liviu Rebreanu în această Carte a şoaptelor care a cucerit nu numai pe cititorii din România, dare şi cititorii din lumea întreagă”.

Prozator de clasă, Olimpiu Nușfelean a subliniat că ”Statuia comandorului” este o proza realistă a greului deceniu 8: ” Aici vorbim de o proză care porneşte de la nişte personaje foarte bine conturate şi din medii sociale diferite. Varujan Vosganian are o proză inspirată din activitate unor muncitori, a unor ţărani, a unor intelectuali, dar toate reflectă acest univers concentraţionar”, a opinat Olimpiu Nuşfelean. Cartea, care cuprinde patru nuvele, inspirată de viaţa şi traiul în România comunistă, scrisă în perioada 1986-1988, fost respinsă la publicare”.

Așa cum era de așteptat, Varujan Vosganian este scriitorul care își știe bine valoarea, plusurile sau minusurile: ” Este o carte pe care am scris-o fără să am certitudinea că va fi publicată vreodată. Mircea Ciobanu mi-a spus că oricât ar tăia din ea, ce rămâne n-o să fie acceptat de cenzură. Faptul că nu numeşte comunismul şi Partidul Comunist o face dură, pentru că nu te poţi apăra. Este o carte de care nu poţi să te aperi pentru că ea descrie spaţiul concentraţionar în toată apăsarea lui. Eu am făcut un gest nesăbuit că am publicat această carte după 30 de ani. Literatura română nu are cărţi de sertar, pentru că scriitorii se căsneau să facă pe placul cenzurii sau să găsească un tertip prin care să fie publicaţi. Această carte are importanţă din alt punct de vedere şi-mi pare rău că nu am recitit-o pentru că aş fi putut învăţa de la cel care am fost şi care acum ar putea să-mi fie fiu câte ceva. Această carte e o mărturie, ne dezvăluie câteva lucruri. Este vorba despre o parabolă a comunismului, a cărui spaţiu concentraţionar secătuieşte spiritele. Această carte este un jurnal al unui tânăr care nu spera ca vreodată cartea lui să fie citită şi de aceea nu poate fi supectată de nesinceritate. Cu siguranţă, nu a fost scrisă de un tânăr care să se gândească, măcar prin absurd, că într-o zi cineva, care a fost şi ministru de Finanţe, care are o barbă albă de senator, va prezenta ca pe un frate mai mare, cartea lui”, a conchis Varujan Vosganian.

Categoria: EVENIMENT

Scrie un comentariu

Email-ul nu va fi publicat, dar este obligatoriu pentru comentarii.
Campurile oblicatorii sunt marcate cu *