Vârşeţul sîrbesc sau lumea dintre Bistriţa şi Cluj

Vârşeţul sîrbesc  sau lumea dintre Bistriţa şi Cluj

Se spune că nu poţi să faci cunoştiinţă cu un oraş străin privindu-l de la etajul 7 al unui hotel de trei stele sau din fotoliul unui restaurant. Însă, cum aparenţele înşeală întodeauna iar noaptea toate pisicile sunt negre, am plecat pe urmele nemţilor veniţi aici după 1718, atunci când Banatul trece de la jugul de lemn otoman la jugul de fier habsburgic.

Dimineaţa , devreme, Vârşeţul e pustiu, poate că e şi sâmbătă, poate că fiind luna august foarte mulţi dintre cei de aici sunt prin concedii, cine mai ştie ? Ceea ce ştim sigur este că străzile din centrul oraşului se deschid asemeni celor din Cluj-Napoca, bucăţi de Bistriţa, fiind disponibile pe suprafeţe mari din vechiul oraş.

Toate oraşele vechiului Imperiu Austro-Ungar seamănă între ele, clădirile intră în aceiaşi ecuaţie arhitectonică de la sfârşitul secolului al 19-lea ţi începutul secolului 20. Căţarat pe deal mare, mare cât cerurile albastre  ale acestei veri îmbrăcată în plumb topit, dimineaţă la Vârşeţ sunt deja aproape de 28 de grade Celsius, oraşul pare unul al Transilvaniei Imperiale, casele şi clădirile lui având aceiaşi aroganţă pe care o simţi în Clausburgul sau Kronnstadt-ul de dinaintea  Hermanstadtului.

Oraş cu 40 de mii de locuitori , Vârşeţul este brăzdat de bulevarde la fel de mari ca şi cele din Clujul antebelic. Un oraş prea mare pentru atât de puţini locuitori, acum topit de căldură, fuioare de plumb topit începând să curgă din cerul de un obosit şi ceţos albastru.

Cu toate acestea, dincolo de măreţia arogantă a vulturului bicefal, oraşul mai respiră, din când în când, aerul fostului lagăr socialist, elemente arhitectonice ce provin din defuncta Yugoslavie, federaţia de state atât de dragă lui Tito.

Iosif Broz Tito…

Sigur, dacă priveşti clădirile mai atent, vei observa fără prea mari eforturi că multe dintre ele sunt obosit, tencuiala căzută, picturile interioare, având culori estompate. E cazul Casei Oraşului, acum primăria , una foarte mare, cu scări imperiale şi coridoare la fel de uriaşe precum clădirea. Picturi de genul celei din interiorul primăriei poţi găsi şi la Cluj dar şi la Bistriţa, la Braşov sau în oraşele vechii graniţe habsurburgice.

Primăriţa e în concediu iar vipia începe să facă ravagii…

Mai facem câţiva paşi şi o găsim. E vorba de cea mai veche farmacie din Serbia, înfiinţată în anul marii răscoale a celor trei care au băgat spaima şi frica de moarte în nemeşii maghiari: Horea, Cloşca şi Crişan, adică în 1784.  Ceva mai încolo, o altă clădire, asta obosită rău, care, în urmă cu trei secole era cârciuma oraşului, loc unde Karade Petrovic şi-a plătit cina cu două pistoale.

Mai trebuie spus că Vârşeţul se poate lpuda cu cea mai mare biserică romano-catolică din întreaga Serbie, un edificiu neo-gotic construit în 1863, cu şase ani înaintea transformării Imperiului Habsburgic în Imperiu Austro-Ungar.

Un program plin pentru o delegaţie numeroasă

Delegaţia venită şin Bistriţa-Năsăud a avut astăzi parte de un program care a cuprins vizite şi întâlniri protocolare. Prima vizită a fost făcută la Biserica Ortodoxă Românească din Vârşeţ, un lăcaş religios sfiinţit de Miron Cristea, preoţii de aici slujind pentru cele peste 100 de familii româneşti care mai există în oraş.

Vizita delegaţiei conduse de preşedintele CJ BN, Radu Moldovan, formată din peste 50 de persoane, continuă la Consulatul General al României la Vâşeţ. Suntem întâmpinaţi de noul consul general Gheorghe DINU.

Va urma

Categoria: EVENIMENT